Job 7
1 “Is there not warfare to man on earth? And his days as the days of a hired worker?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 As a servant desires the shadow, And as a hired worker expects his wage,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 So I have been caused to inherit months of vanity, And they numbered nights of misery to me.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 If I lay down, then I have said, When do I rise, And evening has been measured? And I have been full of tossings until dawn.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 My flesh has been clothed [with] worms, And a clod of dust, My skin has been shriveled and is loathsome,
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 My days swifter than a loom, And they are consumed without hope.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Remember that my life [is] a breath, My eye does not turn back to see good.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 The eye of my beholder does not behold me. Your eyes [are] on me—and I am not.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 A cloud has been consumed, and it goes, So he who is going down to Sheol does not come up. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 He does not turn to his house again, Nor does his place discern him again.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Also I do not withhold my mouth—I speak in the distress of my spirit, I talk in the bitterness of my soul.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Am I a sea [monster], or a dragon, That You set a watch over me?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 When I said, My bed comforts me, In my talking He takes away my couch.
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 And You have frightened me with dreams, And You terrify me from visions,
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 And my soul chooses strangling, Death rather than my bones.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 I have wasted away—I do not live for all time. Cease from me, for my days [are] vanity.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 What [is] man that You magnify him? And that You set Your heart to him?
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 And inspect him in the mornings, [And] in the evenings try him?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 How long do You not look from me? You do not desist until I swallow my spittle.
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 I have sinned, what do I do to You, O watcher of man? Why have You set me for a mark to You, And I am for a burden to myself—and what?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 You do not take away my transgression, And [do not] cause my iniquity to pass away, Because now, I lie down in dust, And You have sought me—and I am not!”
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
