Job 4
1 And Eliphaz the Temanite answers and says:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 “Has one tried a word with you? You are weary! And who is able to keep in words?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, you have instructed many, And feeble hands you make strong.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Your words raise up the stumbling one, And you strengthen bowing knees.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now, it comes to you, And you are weary; It strikes to you, and you are troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is your reverence not your confidence? Your hope—the perfection of your ways?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Now remember, Who, being innocent, has perished? And where have the upright been cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 As I have seen—plowers of iniquity, And sowers of misery, reap it!
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 From the breath of God they perish, And from the spirit of His anger [are] consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roaring of a lion, And the voice of a fierce lion, And teeth of young lions have been broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 An old lion is perishing without prey, And the whelps of the lioness separate.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 And a thing is secretly brought to me, And my ear receives a little of it.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from visions of the night, In the falling of deep sleep on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Fear has met me, and trembling, And the multitude of my bones caused to fear.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 And a spirit passes before my face, The hair of my flesh stands up;
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stands, and I do not discern its aspect, A likeness [is] before my eyes, Silence! And I hear a voice:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Is mortal man more righteous than God? Is a man cleaner than his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Behold, He puts no credence in His servants, Nor sets praise in His messengers.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Also—the inhabitants of houses of clay (Whose foundation [is] in the dust, They bruise them before a moth).
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 From morning to evening are beaten down, Without any regarding, they perish forever.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Has their excellence not been removed with them? They die, and not in wisdom!”
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
