Job 30
1 “And now, laughed at me, Have the younger in days than I, Whose fathers I have loathed to set With the dogs of my flock.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 Also—the power of their hands, why [is it] to me? On them old age has perished.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 With want and with harsh famine, They are gnawing a dry place [in] the recent night, [In] desolation and ruin,
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 Those cropping mallows near a shrub, And their food [is] root of broom trees.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 They are cast out from the midst (They shout against them as a thief),
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 To dwell in a frightful place of valleys, Holes of earth and clefts.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 They groan among shrubs, They are gathered together under nettles.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 Sons of folly—even sons without name, They have been struck from the land.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 And now, I have been their song, And I am to them for a byword.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They have detested me, They have kept far from me, And from before me have not spared to spit.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Because He loosed His cord and afflicts me, And the bridle from before me, They have cast away.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 A brood arises on the right hand, They have cast away my feet, And they raise up against me, Their paths of calamity.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They have broken down my path, They profit by my calamity: He has no helper.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 They come as a wide breach, Under the desolation have rolled themselves.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 He has turned terrors against me, It pursues my abundance as the wind, And as a thick cloud, My safety has passed away.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 And now, in me my soul pours itself out, Days of affliction seize me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 [At] night my bone has been pierced in me, And my gnawing [pain] does not lie down.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 By the abundance of power, Is my clothing changed, As the mouth of my coat it girds me.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 Casting me into mire, And I have become like dust and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 I cry to You, And You do not answer me, I have stood, and You consider me.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 You are turned to be fierce to me, With the strength of Your hand, You oppress me.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 You lift me up, You cause me to ride on the wind, And You melt—You level me.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 For I have known You bring me back [to] death, And [to] the house appointed for all living.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Surely not against the heap Does He send forth the hand, Though they have safety in its ruin.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Did I not weep for him whose day is hard? My soul has grieved for the needy.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 When I expected good, then comes evil, And I wait for light, and darkness comes.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My bowels have boiled, and have not ceased, Days of affliction have gone before me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I have gone mourning without the sun, I have risen, I cry in an assembly.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I have been a brother to dragons, And a companion to daughters of the ostrich.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin has been black on me, And my bone has burned from heat,
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 And my harp becomes mourning, And my pipe the sound of weeping.”
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
