Job 3
1 After this Job has opened his mouth, and reviles his day.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 And Job answers and says:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 “Let the day perish in which I am born, And the night that has said: A man-child has been conceived.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 That day—let it be darkness, Do not let God require it from above, Nor let light shine on it.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Let darkness and death-shade redeem it, Let a cloud dwell on it, Let them terrify it as the most bitter of days.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 That night—let thick darkness take it, Let it not be united to days of the year, Let it not come into the number of months.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Behold! That night—let it be barren, Let no singing come into it.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let the cursers of day mark it, Who are ready to wake up Leviathan.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars of its twilight be dark, Let it wait for light, and there is none, And let it not look on the eyelids of the dawn.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Because it has not shut the doors Of the womb that was mine! And hide misery from my eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Why do I not die from the womb? I have come forth from the belly and gasp!
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Why have knees been before me? And what [are] breasts, that I suck?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now, I have lain down, and am quiet, I have slept—then there is rest to me,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 With kings and counselors of earth, These building ruins for themselves.
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Or with princes—they have gold, They are filling their houses [with] silver.
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 (Or I am not as a hidden abortion, As infants—they have not seen light.)
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There the wicked have ceased troubling, And there the wearied rest in power.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Together prisoners have been at ease, They have not heard the voice of an exactor,
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Small and great [are] the same there. And a servant [is] free from his lord.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Why does He give light to the miserable, and life to the bitter soul?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Who are waiting for death, and it is not, And they seek it above hid treasures.
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Who are glad—to joy, They rejoice when they find a grave.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 To a man whose way has been hidden, And whom God shuts up?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For before my food, my sighing comes, And my roarings [are] poured out as waters.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For I feared a fear and it meets me, And what I was afraid of comes to me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 I was not safe—nor was I quiet—Nor was I at rest—and trouble comes!”
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
