Job 19
1 And Job answers and says:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 “Until when do you afflict my soul, And bruise me with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times you put me to shame, you do not blush. You make yourselves strange to me—
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 And also—truly, I have erred, My error remains with me.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 If, truly, you magnify yourselves over me, And decide my reproach against me;
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Know now, that God turned me upside down, And has set around His net against me,
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Behold, I cry out—violence, and am not answered, I cry aloud, and there is no judgment.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 He hedged up my way, and I do not pass over, And He places darkness on my paths.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 He has stripped my honor from off me, And He turns the crown from my head.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He breaks me down all around, and I go, And removes my hope like a tree.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 And He kindles His anger against me, And reckons me to Him as His adversaries.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 His troops come in together, And they raise up their way against me, And encamp around my tent.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 He has put my brothers far off from me, And my acquaintances have surely been estranged from me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 My neighbors have ceased And my familiar friends have forgotten me,
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Sojourners of my house and my maids, Reckon me for a stranger; I have been an alien in their eyes.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 I have called to my servant, And he does not answer, With my mouth I make supplication to him.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My spirit is strange to my wife, And my favors to the sons of my [mother’s] womb.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Also sucklings have despised me, I rise, and they speak against me.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 All the men of my counsel detest me, And those I have loved, Have been turned against me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 To my skin and to my flesh My bone has cleaved, And I deliver myself with the skin of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Pity me, pity me, you my friends, For the hand of God has struck against me.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Why do you pursue me as God? And are not satisfied with my flesh?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Who grants now, that my words may be written? Who grants that they may be inscribed in a scroll?
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 With a pen of iron and lead—They may be hewn in a rock forever.
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 That—I have known my Redeemer, The Living and the Last, For He raises the dust.
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And after my skin has surrounded this [body], Then from my flesh I see God—
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Whom I see on my side, And my eyes have beheld, and not a stranger, My reins have been consumed in my bosom.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 But you say, Why do we pursue after him? And the root of the matter has been found in me.
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Be afraid because of the sword, For the punishments of the sword [are] furious, That you may know that [there is] a judgment.”
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
