< Job 14 >
1 “Man, born of woman! Of few days, and full of trouble!
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 As a flower he has gone forth, and is cut off, And he flees as a shadow and does not stand.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Also—on this You have opened Your eyes, and bring me into judgment with You.
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Who gives a clean thing out of an unclean? Not one.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 If his days are determined, The number of his months [are] with You, You have made his limit, And he does not pass over;
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Look away from off him that he may cease, Until he enjoy as a hired worker his day.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 For there is hope for a tree, if it is cut down, That it changes again, That its tender branch does not cease.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 If its root becomes old in the earth, And its stem dies in the dust,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 From the fragrance of water it flourishes, And has made a crop as a plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 And a man dies, and becomes weak, And man expires, and where [is] he?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Waters have gone away from a sea, And a river becomes waste and dry.
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 And man has lain down, and does not rise, Until the wearing out of the heavens they do not awaken, Nor are roused from their sleep.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 O that You would conceal me in Sheol, Hide me until the turning of Your anger, Set a limit for me, and remember me. (Sheol )
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol )
14 If a man dies—does he revive? All [the] days of my warfare I wait, until my change comes.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 You call, and I answer You; To the work of Your hands You have desire.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 But now, You number my steps, You do not watch over my sin.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 My transgression [is] sealed up in a bag, and You sew up my iniquity.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 And yet, a falling mountain wastes away, and a rock is removed from its place.
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 Waters have worn away stones, Their outpourings wash away the dust of earth, And You have destroyed the hope of man.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 You prevail [over] him forever, and he goes, He is changing his countenance, And You send him away.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 His sons are honored, and he does not know; And they are little, and he does not attend to them.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 Only—his flesh is pained for him, And his soul mourns for him.”
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.