Ecclesiastes 1
1 Words of a preacher, son of David, king in Jerusalem:
Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
2 Vanity of vanities, said the Preacher, vanity of vanities: the whole [is] vanity.
Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
3 What advantage [is] to man by all his labor that he labors at under the sun?
Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
4 A generation is going, and a generation is coming, and the earth is standing for all time.
O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
5 Also, the sun has risen, and the sun has gone in, and to its place panting it is rising there.
Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
6 Going to the south, and turning around to the north, turning around, turning around, the wind is going, and by its circuits the wind has returned.
Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
7 All the streams are going to the sea, and the sea is not full; to a place to where the streams are going, there they are turning back to go.
Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
8 All these things are wearying; a man is not able to speak, the eye is not satisfied by seeing, nor is the ear filled from hearing.
Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
9 What [is] that which has been? It [is] that which is, and what [is] that which has been done? It [is] that which is done, and there is not an entirely new thing under the sun.
Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
10 There is a thing of which [one] says: “See this, it [is] new!” Already it has been in the ages that were before us!
Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
11 There is not a remembrance of former [generations]; and also of the latter that are, there is no remembrance of them with those that are at the last.
Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
12 I, a preacher, have been king over Israel in Jerusalem.
Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
13 And I have given my heart to seek and to search out by wisdom concerning all that has been done under the heavens. It [is] a sad travail God has given to the sons of man to be humbled by it.
Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
14 I have seen all the works that have been done under the sun, and behold, the whole [is] vanity and distress of spirit!
Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
15 A crooked thing [one] is not able to make straight, and a lacking thing is not able to be numbered.
Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 I spoke with my heart, saying, “I, behold, have magnified and added wisdom above everyone who has been before me at Jerusalem, and my heart has seen wisdom and knowledge abundantly.
Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
17 And I give my heart to know wisdom, and to know madness and folly: I have known that even this [is] distress of spirit;
Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
18 for in abundance of wisdom [is] abundance of sadness, and he who adds knowledge adds pain.”
Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
