Psalms 90
1 BOOK FOURTH: “A prayer of Moses the man of God.” Lord, a place of refuge hast thou been unto us in all generations.
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu. Doamne, ai fost locuința noastră în toate generațiile.
2 Before yet the mountains were brought forth, or thou hadst ever produced the earth and the world, even from everlasting to everlasting, thou art God.
Înainte ca munții să se nască, sau chiar înainte să fi format pământul și lumea, chiar din veșnicie în veșnicie, tu ești Dumnezeu.
3 Thou turnest man to contrition, and sayest, Return ye children of men.
Tu întorci pe om la nimicire și spui: Întoarceți-vă, copiii oamenilor.
4 For a thousand years are in thy eyes but as the yesterday when it is past, and as a watch in the night.
Căci o mie de ani în ochii tăi sunt ca ziua de ieri care a trecut, și ca o gardă în noapte.
5 Thou carriest them away as with a flood; they are as a sleep: in the morning [they grow] like the grass which changeth.
Îi porți precum cu un potop; ei sunt ca un somn, dimineața sunt ca iarba care crește;
6 In the morning it blossometh, and is changed: in the evening it is mowed off, and withereth.
Dimineața, înflorește și crește; seara este tăiată, și se ofilește.
7 For [thus] are we consumed by thy anger, and by thy fury are we terrified.
Căci suntem mistuiți prin mânia ta și prin furia ta suntem tulburați.
8 Thou hast set our iniquities before thee, our concealed sins before the light of thy countenance.
Ai pus nelegiuirile noastre înaintea ta, păcatele noastre tainice în lumina înfățișării tale.
9 For all our days are passed away in thy wrath: we consume our years like a word that is spoken.
Căci toate zilele noastre sunt duse în furia ta, ne petrecem anii ca o poveste spusă.
10 The days of our years in this life are seventy years; and if by uncommon vigor they be eighty, yet is their greatness trouble and mishap; for it soon hasteneth off, and we fly away.
Zilele anilor noștri sunt șaptezeci de ani; și dacă din cauza puterii ar fi optzeci de ani, totuși puterea lor este muncă și întristare, căci trece repede și noi zburăm.
11 Who knoweth the strength of thy anger, and thy wrath which is like the fear of thee?
Cine cunoaște puterea mâniei tale? Potrivit cu temerea de tine, așa este furia ta.
12 Let us then know how to number our days, that we may obtain a heart endowed with wisdom.
De aceea învață-ne să ne numărăm zilele, ca să ne dedicăm inimile la înțelepciune.
13 Return, O Lord, how long yet? and bethink thee concerning thy servants.
Întoarce-te, DOAMNE, până când? Și pocăiește-te referitor la servitorii tăi.
14 O satisfy us in the morning with thy kindness, that we may be glad and rejoice throughout all our days.
Satură-ne la revărsatul zorilor cu mila ta, ca să ne bucurăm și să ne veselim toate zilele noastre.
15 Cause us to rejoice as many days as those wherein thou hast afflicted us, the years wherein we have seen unhappiness.
Veselește-ne tot atât câte zile ne-ai chinuit și câți ani am văzut răul.
16 Let thy act be visible on thy servants, and thy majesty over their children.
Să se arate lucrarea ta servitorilor tăi și gloria ta copiilor lor.
17 And may the beauty of the Lord our God be upon us; and the work of our hands do thou firmly establish upon us: yea, the work of our hands—firmly establish thou it.
Și să fie asupra noastră frumusețea DOMNULUI Dumnezeul nostru și întemeiază lucrarea mâinilor noastre asupra noastră; da, lucrarea mâinilor noastre, întemeiaz-o.
