Psalms 147
1 Hallelujah; for it is good to sing praises unto our God; for it is comely; [him] becometh praise.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 The Lord buildeth up Jerusalem: the outcasts of Israel will he gather together;
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 He that healeth the broken-hearted, and bindeth up their hurts;
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 Who counteth the number of the stars; who calleth them all by [their] names.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Great is our Lord, and abundant in power: his understanding is immeasurable.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 The Lord helpeth up the meek: he bringeth down the wicked to the ground.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Lift up a song unto the Lord with thanksgiving; sing praises unto our God with the harp;
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Who covereth the heaven with clouds, who prepareth rain for the earth, who causeth grass to grow upon the mountains;
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 Who giveth to the beast its food, to the young ravens which cry.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Not in the strength of the horse hath he delight: nor in the [swiftness of the] legs of man taketh he pleasure.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 The Lord taketh pleasure in those that fear him, that wait for his kindness.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Glorify, O Jerusalem, the Lord: praise thy God, O Zion.
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 For he hath strengthened the bars of thy gates; he hath blessed thy children in the midst of thee;
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 He who bestoweth peace in thy borders, who satisfieth thee with the best of wheat;
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 He who sendeth forth his decree unto the earth: how swiftly speedeth his word along!
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 He who dispenseth snow like wool; who streweth about the hoarfrost like ashes;
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 He who casteth down his ice like pieces: before his cold who can stand?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 He sendeth out his word, and melteth them: he causeth his wind to blow, and waters run along.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 He declareth his word unto Jacob, his statutes and his ordinances unto Israel.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 He hath not done so unto any nation: and [his] ordinances— these they know not. Hallelujah.
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
