Psalms 102
1 “A prayer of the afflicted, when he is overwhelmed, and poureth out before the Lord his complaint.” O Lord, hear my prayer, and let my cry come unto thee.
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Hide not thy face from me on the day when I am distressed; incline unto me thy ear; on the day when I call, answer me speedily.
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 For my days vanish in smoke, and my bones are burning like a hearth.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Struck [by heat] like the herb and dried up is my heart; for I forget to eat my bread.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 Because of the voice of my groaning my bones cleave to my flesh.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 I am like the pelican of the wilderness: I am become like the owl amid ruins.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 I watch, and I am become like a [night-]bird sitting alone upon the housetop.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 All the day my enemies reproach me: they that mock me swear by me.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 For ashes do I eat like bread, and my drink I mingle with weeping;
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 Because of thy indignation and thy wrath; for thou hadst lifted me up, and hast cast me down.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 My days are like a shadow that declineth; and like the herb I wither.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 But thou, O Lord, wilt sit enthroned for ever; and thy memorial is unto all generations.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Thou wilt indeed arise; thou wilt have mercy upon Zion; for it is time to favor her, for the appointed time is coming.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 For thy servants hold dear her stones, and her very dust they cherish.
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Then shall nations fear the name of the Lord, and all the kings of the earth thy glory:
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 When the Lord shalt have built up Zion, he appeareth in his glory;
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 [When] he hath regarded the prayer of the forsaken, and doth not despise their prayer.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 This shall be written down for the latest generation; and the people which shall be created shall praise the Lord.
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 For he hath looked down from the height of his sanctuary; the Lord hath cast from heaven his view to the earth:
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 To hear the sighing of the prisoner; to loosen those that are doomed to death:
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 That men may proclaim in Zion the name of the Lord, and his praise in Jerusalem;
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 When people are gathered together, and kingdoms, to serve the Lord.—
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 He hath weakened on the way my strength; he hath shortened my days.
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 I will say, O my God! take me not away in the midst of my days: throughout all generations are thy years.
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 In olden times didst thou lay the foundations of the earth; and the heavens are the work of thy hands.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 These will indeed perish, but thou wilt ever exist: yea, all of them will wear out like a garment; as a vesture wilt thou change them, and they will be changed;
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 But thou art ever the same, and thy years will have no end.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 The children of thy servants will dwell [securely], and their seed will be firmly established before thee.
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
