Job 9
1 Then answered Job, and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Truly I know that it is so: and how could a mortal be righteous before God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If he were desirous to enter into a contest with him, he could not give him one answer out of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 He is wise of heart, and mighty in strength: who hath hardened himself against him, and escaped unscathed?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 [He it is] who removeth mountains, and they know it not, yea, when he overturneth them in his anger;
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who shaketh the earth loose out of her place, that her pillars tremble;
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who speaketh to the sun, and he shineth not, and around the stars he placeth a seal;
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Who spread out the heavens by himself alone, and treadeth upon the hillocks of the sea;
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Who made the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers the south;
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Who doth great things which are quite unsearchable, and wonders which are quite without number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo, were he to go past by me, I should not see him; and were he to pass along, I should not perceive him.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Behold, were he to snatch aught away, who could hold him back? who would say unto him, What dost thou?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God will not withdraw his anger: beneath him sink down the helpers of the proud.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less then could I answer him, and select my words [to contend] with him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, were I even righteous, I could not answer? to him that condemneth me I could [only] make supplication.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Or were I to call, and he would answer me, I could yet not believe that he would give ear unto my voice—
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 He that bruiseth me with [his] tempest, and multiplieth my wounds without a cause.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He suffereth me not to recover my breath; but feedeth me overmuch with bitter things.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If it regard strength, lo, he is the powerful; and if justice, who will cite him for me to appear?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 If I were righteous even, my own mouth would condemn me: were I innocent, it would still prove me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 I am innocent; I will not have regard for myself: I will despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 One thing is [certain], therefore have I said it, The innocent and the wicked he bringeth to their end.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If a scourge should slay suddenly, he will mock at the trial of the guiltless.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Is a land given up into the hand of the wicked? he covereth the faces of its judges: if this be not the truth, who is it then?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 And my days pass swifter than a runner: they flee away, they see no happiness,
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They hasten along like pirate ships: like the eagle that stoopeth down upon his food.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say, I will forget my complaint, I will leave off my sorrowful countenance, and recover my cheerfulness:
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 O then would I be in dread of all my pains; I know that thou wilt not declare me innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 I must ever be guilty: why then should I fatigue myself for nought?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I were to wash myself in snow-water, to cleanse myself in the purity of my hands:
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Even then wouldst thou plunge me in the ditch, that my own clothes would render me abhorred.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For he is not a man, like me, that I could answer him, that we should enter together into a contest.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 There is no one who can decide between us, who could lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let him but remove from me his rod, and let not his dread terrify me:
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Then would I speak, and not fear him; for the like I feel not within me.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
