Job 6
1 Then answered Job, and said,
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Oh that my vexation could be truly weighed, and my calamity; oh that men might lift it up in the balances at once!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 For now it is already heavier than the sand of the sea: therefore are my words confused.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 For the arrows of the Almighty are within me, the poison whereof my spirit drinketh it: the terrors of God set themselves in array against me.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Doth the wild ass bray over the grass? or loweth the ox over his fodder?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Is ever tasteless food eaten without salt? or is there any flavor in the white of an egg?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 My soul refuseth to touch them: they are unto me like disgusting food.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Oh that some one would grant the accomplishment of my request; and that God would grant me the fulfillment of my hope!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Yea, that it would please God that he might crush me: that he would let loose his hand, and make an end of me!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Then would this be still my comfort; yea, I would rejoice in my pain while be would not spare: that I have not gainsaid the commands of the Holy One.—
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 What is my strength, that I should wait? and what my end, that I should yet longer retain my patience?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Is the strength of stones my strength? or is my flesh brazen?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Truly, am I not without my help in me? and is not wise counsel driven far away from me?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 As though I were one who refuseth kindness to his friend, and forsaketh the fear of the Almighty:
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 My brothers are treacherous as a brook, like flowing brooks they pass along;
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Which are made turbid by reason of the ice, wherein the snow hideth itself;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 At the time when they feel the warmth, they vanish; when it is hot, they are quenched out of their place.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 The paths of their course wind themselves along; they go in the wilderness and are lost.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 The caravans of Thema look hither, the travelling companies Sheba hope for them;
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 But they stand ashamed because they had trusted; they come thither and are made to blush.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 For truly now ye are like such a one: ye see my terrible state and are afraid.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Have I then ever said, Give me something, and out of your property offer a bribe in my behalf?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 And deliver me from the hand of the adversary? and redeem from the hand of tyrants?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Teach me, and I will indeed remain silent; and wherein I erred give me to understand.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 How pleasant are straightforward words! but what doth arguing prove?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Do ye think to reprove words, and [to regard] as wind the speeches of one that is despairing?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Yea, ye would cast any thing upon the fatherless, and ye would dig a pit against your friend.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 But now, if it please you, turn yourselves toward me, and [say] whether I would lie before your face.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Reflect again, I pray you, there will be no wrong: yea, reflect once more, my righteousness [will be found] therein.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Is there any wrong on my tongue? or should my palate not understand [if I spoke] what is iniquitous?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
