Job 39
1 Knowest thou the time when the chamois of the rock bring forth? or markest thou when the hinds do calve?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Numberest thou the months of gestation which they complete and knowest thou the time when they bring forth?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 They bend themselves: they drop their young ones; throw off their pains.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Their little ones become strong; they grow up in the open field; they go forth, and return not unto them.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Who sent out the wild ass free? or who loosened the bonds of the forest-ass?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 To whom I assigned the wilderness as his house, and the salty land as his dwellings.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 He laugheth at the noise of a town, and the shoutings of the driver he heareth not.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 What he espieth on the mountains is his pasture, and after every green thing doth he search.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Will the forest-ox be willing to serve thee, or will he stay over night at thy crib?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Canst thou bind the forest-ox with a rope [to labor] in the furrow? or will he harrow valleys, following after thee?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Wilt thou trust him, because his strength is great? and wilt thou leave to him thy labor?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Wilt thou confide in him, that he should bring home thy seed, and gather it into thy threshing-floor?—
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 The wing of the ostrich moveth joyfully: hath she the pinions and plumage of the careful stork?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 [No, ] for she intrusteth her eggs to the earth, and letteth them be hatched out on the dust:
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 And she forgetteth that a foot may crush them, or that the beast of the field may stamp them down.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 He hath made her callous against her young, as though they were not hers: her labor is in vain, [but she feeleth] no dread;
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Because God hath denied her wisdom, and he hath not imparted to her understanding.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 At the time she raiseth herself up on high, she laugheth at the horse and his rider.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Dost thou give the horse strength? dost thou clothe his neck with the rolling mane?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Canst thou make him jump like a locust? his majestic snort is terrible.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 Men spy about in the valley, and he rejoiceth in his strength: he goeth forth to meet the armed array.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 He laugheth at fear, and is not dismayed; and turneth not back from before the sword.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 Over him rattle the quiver, the glittering spear and the lance.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 With impatient noise and rage he holloweth [with his hoof] the ground, and keepeth not quiet when the cornet's voice [is heard].
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 Midst the sound of the cornet he uttereth his joyful neigh; and from afar he perceiveth the battle, the loud call of the captains, and the battle-cry.—
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Is it through thy understanding that the hawk flieth along, and spreadeth out his wings toward the south?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Or is it by your order that the eagle doth mount upward, and buildeth high up his nest?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 On a rock he dwelleth, and spendeth his nights, on a rocky crag and mountain fastness.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 From there he espieth his food, from afar can his eyes behold.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 His young ones, also, sip up blood: and where the slain be, there is he.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
