Job 3
1 After this time Job opened his mouth, and cursed his day.
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 And Job commenced, and said,
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Oh that the day whereon I was born might perish, and the night when it was said, There hath been a male child conceived.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 May that day be [covered with] darkness; may not God from above inquire for it, and may no light beam upon it.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Oh that darkness and the shadow of death might defile it; may a cloud rest upon it; may the blackness of the day terrify it.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Yon night — let darkness seize upon it; let it not be united to the days of the year; let it not come into the number of the [periods lighted by the] moon.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Lo, may that night be solitary, let no song of joy occur thereon.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let those denounce it that curse the day, who are ready to raise up their mourning cry.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars of its twilight be darkened; let it hope for light, and there be none; and let it not behold the eyelids of the morning-dawn;
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Because God closed not against me the doors of the womb, and thus concealed trouble from my eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Why did I not die [the moment I issued] from the womb, and [why] was I not born merely to perish at once?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Wherefore were knees ready to receive me? and for what purpose were breasts there that I might suck?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now should I be lying still and be quiet; I should sleep: then would I be at rest,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 With kings and counsellors of the earth, who build up ruined places for themselves;
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Or with princes possessing gold, who fill their houses with silver;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Or as an untimely birth, hidden [from view] I should not exist; as infants that never have seen the light;
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There [where] the wicked cease from troubling; and where the exhausted weary are at rest;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 [Where] the prisoners repose together, [and] they hear no more the taskmaster's voice.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 The small with the great is there, and the servant free from his master.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Wherefore giveth He now light to the labor-laden, and life unto the bitter in soul?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Who wait for death, which [cometh] not; and who dig for it sooner than for hidden treasures;
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Who would rejoice even to exulting, who would be glad could they but find a grave?
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 [Why is light given] to a man whose way is hidden, and around whom God hath placed a fence?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 For before my food cometh my groaning, and like the water are poured forth my loud complaints.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Because what I greatly dreaded is come upon me, and what I apprehended is come unto me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 I have had no safety, and no quiet, and no rest; and [now] harrowing trouble is come.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
