Job 19
1 Then answered Job, and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 How long will ye grieve my soul, and crush me with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times have ye reproached me: ye are not ashamed when ye show yourselves as strangers to me.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 Yea, if it be indeed that I have erred, let my error remain with myself.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 But if indeed ye wish to magnify yourselves above me, and to prove against me my disgrace:
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Then know for certain that God hath bent me down, and hath laid his net all around me.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Behold, I cry out concerning the violence [done me], but I am not answered: I entreat aloud, but there is no justice.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 My road hath he fenced up, so that I cannot pass out; and on my paths he placeth darkness.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 My glory hath he stripped from me, and removed the crown of my head.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He hath pulled me down on every side, and I am going hence; and he hath rooted up like a tree my hope.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 He hath also kindled against me his wrath, and he counteth me with himself as one of his adversaries.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Altogether come on his troops, and make level against me their way, and encamp round about my tent.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 My brothers hath he removed far from me, and my acquaintance are entirely estranged from me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 My near of kin have withdrawn, and those befriended by me have forgotten me.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Ye that sojourn in my house, and my maid-servants, regard me as a stranger: an alien am I become in their eyes.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 I call for my servant, but he will not answer, though I were to entreat him with my mouth.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My breath is become nauseous to my wife, and my caressing, to the children of my own body.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Yea, children even despise me: I rise up, but they speak against me.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 All that have had my confidence abominate me; and those whom I have loved are turned against me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 To my skin and to my flesh my bones do cleave, and I must sustain myself with the gums of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Spare me, spare me, O ye, my friends; for the hand of God hath touched me.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Why will ye persecute me as God [hath done], and will never be satisfied with my flesh?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Oh who would but grant, that my words might be written down! oh who would grant that they were entered in a book!
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 That they were hewn with an iron pen and [blackened with] lead for eternity in the hard rock!
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 And well I know that my redeemer liveth, and that he will remain as the last after the creatures of the dust [are passed away];
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And after my skin is cut to pieces will this be: and then freed from my body shall I behold God;
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Whom I shall myself behold to my happiness, and whom my eyes will see, and not as a stranger, [when even] my reins are consumed within my bosom.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 But if ye should say, How will we pursue him? seeing the root of the matter is found in me:
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Then have dread for yourselves of the sword; for the wrath [which ye excite] is an iniquity that bringeth the sword; in order that ye may know there is one that judgeth [in the world].
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
