Ecclesiastes 1
1 The words of Koheleth, the son of David, the king in Jerusalem.
Cuvintele Predicatorului, fiul lui David, împărat în Ierusalim.
2 Vanity of vanities, saith Koheleth, vanity of vanities: all is vanity.
Deșertăciunea deșertăciunilor, spune Predicatorul: deșertăciunea deșertăciunilor; totul este deșertăciune.
3 What profit hath a man of all his toil which he toil-eth under the sun?
Ce folos are un om din toată munca lui pe care o face sub soare?
4 One generation passeth away, and another generation cometh; but the earth endureth for ever.
O generație trece și altă generație vine, dar pământul rămâne pentru totdeauna.
5 The sun also riseth, and the sun goeth down, and striving to reach his place he riseth again there.
Soarele de asemenea răsare și soarele apune și se grăbește spre locul său de unde a răsărit.
6 Going toward the south, and turning round toward the north, the wind moveth round about continually; and around its circles doth the wind return again.
Vântul merge spre sud și se întoarce spre nord; se învârtește continuu, și vântul se întoarce din nou conform rotirilor sale.
7 All the rivers run into the sea; yet the sea is never full: unto the place whither the rivers go, thither will they continue to go.
Toate râurile curg în mare, totuși marea nu se umple; la locul de unde râurile vin, într-acolo se întorc din nou.
8 All things weary themselves [constantly]; man can not utter them: the eye is never satisfied with seeing, nor the ear filled with hearing.
Toate lucrurile sunt în osteneală; omul nu o poate rosti; ochiul nu se satură a vedea, nici urechea nu se umple cu auzire.
9 That which hath been, is the same which will be; and that which hath been done, is the same which will be done; and there is nothing new under the sun.
Ce a fost, aceea va mai fi; și ce s-a făcut, se va mai face; și nu este nimic nou sub soare.
10 If there be any thing whereof it is said, See, this is new: It hath already been in olden times which were before us.
Este ceva despre care s-ar putea spune: Vezi, acesta este nou? Era deja în vechimea care a fost înainte de noi.
11 [Only] there is no recollection of former [generations]; and also of the later ones, that are to be—of these [likewise] there will be no recollection with those that will be still later.
Nu este amintire a lucrurilor dinainte; nici nu va fi vreo amintire a lucrurilor ce vor veni la cei ce vor veni după.
12 I Koheleth was king over Israel in Jerusalem.
Eu, Predicatorul, am fost împărat peste Israel în Ierusalim.
13 And I directed my heart to inquire and to search out by wisdom concerning all that is done under the heavens: this is an evil employment which God hath given to the sons of man to busy themselves therewith.
Și mi-am pus inima să caut și să cercetez prin înțelepciune toate câte sunt făcute sub cer; această osteneală grea a dat-o Dumnezeu fiilor oamenilor ca să fie umiliți prin ea.
14 I saw all the deeds that are done under the sun: and, behold, all is vanity and a torture of the spirit.
Eu am văzut toate lucrările făcute sub soare; și, iată, totul este deșertăciune și chinuire a duhului.
15 What is crooked cannot be made straight; and that which is defective cannot be numbered.
Ce este strâmb nu poate fi îndreptat, și ce lipsește nu poate fi numărat.
16 I spoke with my own heart, saying, Lo, I have truly obtained greater and more wisdom than all those who have been before me over Jerusalem: yea, my heart had seen much wisdom and knowledge.
Am vorbit îndeaproape cu inima mea, spunând: Iată, am ajuns mare și am obținut mai multă înțelepciune decât toți cei ce au fost înainte de mine în Ierusalim; da, inima mea a văzut înțelepciune și cunoaștere din abundență.
17 And I directed my heart to know wisdom, and to know madness and folly; [but] I have perceived that this also is a torture of the spirit.
Și mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea și să cunosc nebunia și prostia; am priceput că aceasta de asemenea este chinuire a duhului.
18 For where there is much wisdom there is much vexation: and he that increaseth knowledge increaseth pain.
Căci în multă înțelepciune este multă mâhnire, și cel ce mărește cunoașterea mărește întristarea.
