Job 4
1 Then Eliphaz the Thaemanite answered and said,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Hast you been often spoken to in distress? but who shall endure the force of your words?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 For whereas you have instructed many, and have strengthened the hands of the weak one,
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 and have supported the failing with words, and have imparted courage to feeble knees.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Yet now [that] pain has come upon you, and touched you, you are troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not your fear [founded] in folly, your hope also, and the mischief of your way?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember then who has perished, being pure? or when were the true-hearted utterly destroyed?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Accordingly as I have seen men plowing barren places, and they that sow them will reap sorrows for themselves.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 They shall perish by the command of the Lord, and shall be utterly consumed by the breath of his wrath.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The strength of the lion, and the voice of the lioness, and the exulting cry of serpents are quenched.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion has perished for lack of food, and the lions' whelps have forsaken one another.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 But if there had been any truth in your words, none of these evils would have befallen you. Shall not mine ear receive excellent [revelations] from him?
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 But [as when] terror falls upon men, with dread and a sound in the night,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 horror and trembling seized me, and caused all my bones greatly to shake.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 And a spirit came before my face; and my hair and flesh quivered.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 I arose and perceived it not: I looked, and there, was no form before my eyes: but I only heard a breath and a voice, [saying],
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 What, shall a mortal be pure before the Lord? or a man be blameless in regard to his works?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Whereas he trust not in his servants, and perceives perverseness in his angels.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 But [as for] them that dwell in houses of clay, of whom we also are formed of the same clay, he smites them like a moth.
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 And from the morning to evening they no longer exist: they have perished, because they can’t help themselves.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 For he blows upon them, and they are withered: they have perished for lack of wisdom.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
