John 11
1 Now a certain [man] was sick, [named] Lazarus, of Bethany, the town of Mary and her sister Martha.
(Chapter 11 from Romanian Free Bible) Un om bolnav, Lazăr, din Betania, din satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.
2 (It was [that] Mary which anointed the Lord with ointment, and wiped his feet with her hair, whose brother Lazarus was sick.)
Maria, care unsese pe Domnul cu mir și Îi ștergea picioarele cu părul ei, era aceea al cărei frate, Lazăr, era bolnav.
3 Therefore his sisters sent unto him, saying, Lord, behold, he whom thou lovest is sick.
De aceea surorile au trimis la el, spunând: “Doamne, iată că cel pentru care ai mare afecțiune este bolnav.”
4 When Jesus heard [that], he said, This sickness is not unto death, but for the glory of God, that the Son of God might be glorified thereby.
Dar Isus, auzind, a zis: “Boala aceasta nu este pentru moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.”
5 Now Jesus loved Martha, and her sister, and Lazarus.
Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr.
6 When he had heard therefore that he was sick, he abode two days still in the same place where he was.
De aceea, când a auzit că acesta era bolnav, a stat două zile în locul unde se afla.
7 Then after that saith he to [his] disciples, Let us go into Judæa again.
După aceea, a zis ucenicilor: “Să mergem din nou în Iudeea.”
8 [His] disciples say unto him, Master, the Jews of late sought to stone thee; and goest thou thither again?
Ucenicii L-au întrebat: “Rabi, iudeii tocmai voiau să Te ucidă cu pietre. Te duci din nou acolo?”
9 Jesus answered, Are there not twelve hours in the day? If any man walk in the day, he stumbleth not, because he seeth the light of this world.
Isus a răspuns: “Nu sunt oare douăsprezece ore de lumină? Dacă un om umblă ziua, nu se poticnește, pentru că vede lumina acestei lumi.
10 But if a man walk in the night, he stumbleth, because there is no light in him.
Dar dacă un om umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.”
11 These things said he: and after that he saith unto them, Our friend Lazarus sleepeth; but I go, that I may awake him out of sleep.
El a spus aceste lucruri și, după aceea, le-a zis: “Prietenul nostru Lazăr a adormit, dar eu mă duc ca să-l trezesc din somn.”
12 Then said his disciples, Lord, if he sleep, he shall do well.
Și ucenicii au zis: “Doamne, dacă a adormit, își va reveni.”
13 Howbeit Jesus spake of his death: but they thought that he had spoken of taking of rest in sleep.
Isus vorbise despre moartea Sa, dar ei credeau că vorbea despre odihna în somn.
14 Then said Jesus unto them plainly, Lazarus is dead.
Atunci Isus le-a spus clar și răspicat: “Lazăr a murit.
15 And I am glad for your sakes that I was not there, to the intent ye may believe; nevertheless let us go unto him.
Mă bucur, pentru voi, că nu am fost acolo, ca să credeți. Totuși, să mergem la el”.
16 Then said Thomas, which is called Didymus, unto his fellowdisciples, Let us also go, that we may die with him.
Toma, zis Didim, a zis tovarășilor săi ucenici: “Să mergem și noi, ca să murim împreună cu El”.
17 Then when Jesus came, he found that he had [lain] in the grave four days already.
Când a venit Isus, a aflat că era deja de patru zile în mormânt.
18 Now Bethany was nigh unto Jerusalem, about fifteen furlongs off:
Betania era aproape de Ierusalim, la o distanță de vreo cincisprezece stadii.
19 And many of the Jews came to Martha and Mary, to comfort them concerning their brother.
Mulți dintre iudei se alăturaseră femeilor din jurul Martei și al Mariei, ca să le consoleze cu privire la fratele lor.
20 Then Martha, as soon as she heard that Jesus was coming, went and met him: but Mary sat [still] in the house.
Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-l întâmpine, dar Maria a rămas în casă.
21 Then said Martha unto Jesus, Lord, if thou hadst been here, my brother had not died.
Atunci Marta i-a zis lui Isus: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu nu ar fi murit.
22 But I know, that even now, whatsoever thou wilt ask of God, God will give [it] thee.
Chiar și acum știu că tot ce ceri de la Dumnezeu, Dumnezeu îți va da”.
23 Jesus saith unto her, Thy brother shall rise again.
Isus i-a zis: “Fratele tău va învia.”
24 Martha saith unto him, I know that he shall rise again in the resurrection at the last day.
Marta i-a zis: “Știu că va învia la înviere, în ziua de apoi.”
25 Jesus said unto her, I am the resurrection, and the life: he that believeth in me, though he were dead, yet shall he live:
Isus i-a zis: “Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine va trăi, chiar dacă va muri.
Oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi tu asta?” (aiōn g165)
27 She saith unto him, Yea, Lord: I believe that thou art the Christ, the Son of God, which should come into the world.
Ea i-a zis: “Da, Doamne. Am ajuns să cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel care vine în lume.”
28 And when she had so said, she went her way, and called Mary her sister secretly, saying, The Master is come, and calleth for thee.
După ce a zis acestea, s-a dus și a chemat pe ascuns pe Maria, sora ei, zicând: “Învățătorul este aici și te cheamă.”
29 As soon as she heard [that], she arose quickly, and came unto him.
Când a auzit aceasta, s-a sculat repede și s-a dus la el.
30 Now Jesus was not yet come into the town, but was in that place where Martha met him.
Isus nu intrase încă în sat, ci era în locul unde L-a întâlnit Marta.
31 The Jews then which were with her in the house, and comforted her, when they saw Mary, that she rose up hastily and went out, followed her, saying, She goeth unto the grave to weep there.
Iudeii care erau cu ea în casă și o consolau, când au văzut-o pe Maria că s-a sculat repede și a ieșit, au urmărit-o și au zis: “Se duce la mormânt ca să plângă acolo.”
32 Then when Mary was come where Jesus was, and saw him, she fell down at his feet, saying unto him, Lord, if thou hadst been here, my brother had not died.
Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, a căzut la picioarele Lui și I-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit.”
33 When Jesus therefore saw her weeping, and the Jews also weeping which came with her, he groaned in the spirit, and was troubled,
Isus, văzând-o pe ea plângând și pe iudeii care plângeau împreună cu ea, a gemut în duh și s-a tulburat
34 And said, Where have ye laid him? They said unto him, Lord, come and see.
și a zis: “Unde L-ați pus?” I-au spus: “Doamne, vino și vezi”.
35 Jesus wept.
Isus a plâns.
36 Then said the Jews, Behold how he loved him!
Iudeii ziceau deci: “Vedeți câtă dragoste avea pentru el!”
37 And some of them said, Could not this man, which opened the eyes of the blind, have caused that even this man should not have died?
Unii dintre ei spuneau: “Nu putea oare acest om, care a deschis ochii orbului, să împiedice și pe acesta să moară?”
38 Jesus therefore again groaning in himself cometh to the grave. It was a cave, and a stone lay upon it.
Isus a venit la mormânt, gemând iarăși în sine. Era o peșteră, și o piatră era așezată împotriva ei.
39 Jesus said, Take ye away the stone. Martha, the sister of him that was dead, saith unto him, Lord, by this time he stinketh: for he hath been [dead] four days.
Isus a zis: “Scoateți piatra”. Marta, sora celui mort, I-a zis: “Doamne, la ora aceasta este o putoare, căci este mort de patru zile.”
40 Jesus saith unto her, Said I not unto thee, that, if thou wouldest believe, thou shouldest see the glory of God?
Isus i-a zis: “Nu ți-am spus Eu că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?”
41 Then they took away the stone [from the place] where the dead was laid. And Jesus lifted up [his] eyes, and said, Father, I thank thee that thou hast heard me.
Și au îndepărtat piatra din locul unde zăcea mortul. Isus și-a ridicat ochii și a zis: “Tată, îți mulțumesc că m-ai ascultat.
42 And I knew that thou hearest me always: but because of the people which stand by I said [it], that they may believe that thou hast sent me.
Știu că întotdeauna mă asculți, dar, din cauza mulțimii care stătea în jur, am spus aceasta, ca să creadă că tu m-ai trimis.”
43 And when he thus had spoken, he cried with a loud voice, Lazarus, come forth.
După ce a spus aceasta, a strigat cu glas tare: “Lazăr, ieși afară!”
44 And he that was dead came forth, bound hand and foot with graveclothes: and his face was bound about with a napkin. Jesus saith unto them, Loose him, and let him go.
Cel mort a ieșit, legat de mâini și de picioare, și avea fața înfășurată cu o pânză. Isus le-a zis: “Eliberați-l și lăsați-l să plece”.
45 Then many of the Jews which came to Mary, and had seen the things which Jesus did, believed on him.
De aceea mulți dintre iudeii care au venit la Maria și au văzut ce făcea Isus au crezut în El.
46 But some of them went their ways to the Pharisees, and told them what things Jesus had done.
Dar unii dintre ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus.
47 Then gathered the chief priests and the Pharisees a council, and said, What do we? for this man doeth many miracles.
Preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat deci un consiliu și au zis: “Ce facem? Căci omul acesta face multe semne.
48 If we let him thus alone, all [men] will believe on him: and the Romans shall come and take away both our place and nation.
Dacă îl lăsăm așa, toată lumea va crede în el, iar romanii vor veni și ne vor lua atât locul nostru, cât și națiunea noastră.”
49 And one of them, [named] Caiaphas, being the high priest that same year, said unto them, Ye know nothing at all,
Dar unul dintre ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: “Voi nu știți nimic,
50 Nor consider that it is expedient for us, that one man should die for the people, and that the whole nation perish not.
și nici nu vă gândiți că ne este de folos ca un singur om să moară pentru popor și să nu piară tot neamul.”
51 And this spake he not of himself: but being high priest that year, he prophesied that Jesus should die for that nation;
Or, el nu a spus acest lucru de la sine, ci, fiind mare preot în acel an, a profețit că Isus va muri pentru națiune,
52 And not for that nation only, but that also he should gather together in one the children of God that were scattered abroad.
și nu numai pentru națiune, ci și pentru a-i aduna la un loc pe copiii lui Dumnezeu care sunt împrăștiați.
53 Then from that day forth they took counsel together for to put him to death.
Astfel, din ziua aceea s-au sfătuit ca să îl omoare.
54 Jesus therefore walked no more openly among the Jews; but went thence unto a country near to the wilderness, into a city called Ephraim, and there continued with his disciples.
De aceea, Isus nu a mai umblat în mod deschis printre iudei, ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim. Acolo a rămas cu discipolii Săi.
55 And the Jews’ passover was nigh at hand: and many went out of the country up to Jerusalem before the passover, to purify themselves.
Și se apropia Paștele iudeilor. Mulți se urcau din țară la Ierusalim înainte de Paște, ca să se purifice.
56 Then sought they for Jesus, and spake among themselves, as they stood in the temple, What think ye, that he will not come to the feast?
Apoi căutau pe Isus și vorbeau între ei, în timp ce stăteau în templu: “Ce credeți voi — că nu vine deloc la sărbătoare?”
57 Now both the chief priests and the Pharisees had given a commandment, that, if any man knew where he were, he should shew [it], that they might take him.
Preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră ca, dacă cineva știa unde se află, să anunțe, ca să îl prindă.
