2 Corinthians 3
1 Do we begin again to commend ourselves? or need we, as some others, epistles of commendation to you, or letters of commendation from you?
Începem oare să ne lăudăm din nou? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2 Ye are our epistle written in our hearts, known and read of all men:
Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
3 Forasmuch as ye are manifestly declared to be the epistle of Christ ministered by us, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not in tables of stone, but in fleshy tables of the heart.
fiind descoperit că sunteți o scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.
4 And such trust have we through Christ to God-ward:
O astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu, prin Hristos,
5 Not that we are sufficient of ourselves to think any thing as of ourselves; but our sufficiency is of God;
nu că ne-ar ajunge ceva de la noi înșine, ca să dăm socoteală de la noi înșine, ci că ne este de la Dumnezeu,
6 Who also hath made us able ministers of the new testament; not of the letter, but of the spirit: for the letter killeth, but the spirit giveth life.
care ne-a făcut și pe noi destoinici, ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului. Căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
7 But if the ministration of death, written and engraven in stones, was glorious, so that the children of Israel could not stedfastly behold the face of Moses for the glory of his countenance; which glory was to be done away:
Dar dacă slujba morții, scrisă și gravată pe pietre, a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să privească cu stăruință la fața lui Moise, din pricina slavei feței lui, care era trecătoare,
8 How shall not the ministration of the spirit be rather glorious?
nu va fi oare slujba Duhului cu mult mai multă slavă?
9 For if the ministration of condemnation be glory, much more doth the ministration of righteousness exceed in glory.
Căci dacă slujba condamnării are glorie, slujba dreptății depășește cu mult mai mult în glorie.
10 For even that which was made glorious had no glory in this respect, by reason of the glory that excelleth.
Căci, cu siguranță, ceea ce a fost făcut glorios nu a fost făcut glorios în această privință, din cauza gloriei care întrece.
11 For if that which is done away was glorious, much more that which remaineth is glorious.
Căci dacă ceea ce trece a fost cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.
12 Seeing then that we have such hope, we use great plainness of speech:
De aceea, având o astfel de nădejde, ne folosim de o mare îndrăzneală în vorbire,
13 And not as Moses, which put a vail over his face, that the children of Israel could not stedfastly look to the end of that which is abolished:
și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, ca să nu privească cu stăruință copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce era pe cale să treacă.
14 But their minds were blinded: for until this day remaineth the same vail untaken away in the reading of the old testament; which vail is done away in Christ.
Dar mintea lor a fost împietrită, căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne, pentru că în Cristos el trece.
15 But even unto this day, when Moses is read, the vail is upon their heart.
Dar până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor.
16 Nevertheless when it shall turn to the Lord, the vail shall be taken away.
Dar de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat.
17 Now the Lord is that Spirit: and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.
Or, Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18 But we all, with open face beholding as in a glass the glory of the Lord, are changed into the same image from glory to glory, even as by the Spirit of the Lord.
Dar noi toți, văzând cu fața descoperită slava Domnului ca într-o oglindă, ne transformăm în același chip, din slavă în slavă, ca de la Domnul, Duhul.
