Hebrews 6
1 Therefore leaving the principles of the doctrine of the Messiah, let us go on unto perfection; not laying again the foundation of repentance from dead works, and of faith toward YHWH,
Așadar, lăsând învățătura primelor principii ale lui Hristos, să mergem mai departe spre desăvârșire — să nu punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte, a credinței în Dumnezeu,
2 Of the doctrine of baptisms, and of laying on of hands, and of resurrection of the dead, and of eternal judgment. (aiōnios g166)
a învățăturii despre botezuri, despre punerea mâinilor, despre învierea morților și despre judecata veșnică. (aiōnios g166)
3 And this will we do, if YHWH permit.
Asta vom face, dacă Dumnezeu ne va îngădui.
4 For it is impossible for those who were once enlightened, and have tasted of the heavenly gift, and were made partakers of the Holy Spirit,
Căci în ceea ce privește pe cei care au fost odată luminați și au gustat din darul ceresc și au fost făcuți părtași la Duhul Sfânt,
și au gustat cuvântul bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor, (aiōn g165)
6 If they shall fall away, to renew them again unto repentance; seeing they crucify to themselves the Son of YHWH afresh, and put him to an open shame.
și apoi au căzut, este imposibil să-i reînnoim din nou la pocăință, întrucât ei îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu pentru ei înșiși și îl fac de rușine.
7 For the earth which drinketh in the rain that cometh oft upon it, and bringeth forth herbs meet for them by whom it is dressed, receiveth blessing from Elohim:
Căci pământul care a băut ploaia care vine des peste el și produce o recoltă potrivită pentru cei pentru care este și lucrat, primește binecuvântare de la Dumnezeu;
8 But that which beareth thorns and briers is rejected, and is nigh unto cursing; whose end is to be burned.
dar dacă poartă spini și ciulini, este respins și aproape de a fi blestemat, al cărui sfârșit este să fie ars.
9 But, beloved, we are persuaded better things of you, and things that accompany salvation, though we thus speak.
Dar, preaiubiților, noi suntem încredințați de lucruri mai bune pentru voi și de lucruri care însoțesc mântuirea, chiar dacă vorbim astfel.
10 For YHWH is not unrighteous to forget your work and labour of love, which ye have shewed toward his name, in that ye have ministered to the saints, and do minister.
Căci Dumnezeu nu este nedrept, ca să uite lucrarea voastră și osteneala dragostei pe care ați arătat-o față de numele Lui, prin faptul că ați slujit sfinților și încă le mai slujiți.
11 And we desire that every one of you do shew the same diligence to the full assurance of hope unto the end:
Dorim ca fiecare dintre voi să dea dovadă de aceeași sârguință în vederea împlinirii speranței până la sfârșit,
12 That ye be not slothful, but followers of them who through faith and patience inherit the promises.
ca să nu fiți leneși, ci imitatori ai celor care, prin credință și perseverență, au moștenit promisiunile.
13 For when YHWH made promise to Abraham, because he could swear by no greater, he sware by himself,
Căci, când Dumnezeu a făcut făgăduința lui Avraam, n-a putut să jure pe nimeni mai mare, ci a jurat pe sine însuși,
14 Saying, Surely blessing I will bless thee, and multiplying I will multiply thee.
zicând: “Te voi binecuvânta și te voi binecuvânta și te voi înmulți”.
15 And so, after he had patiently endured, he obtained the promise.
Astfel, după ce a răbdat, a obținut promisiunea.
16 For men verily swear by the greater: and an oath for confirmation is to them an end of all strife.
Căci, într-adevăr, oamenii jură pe unul mai mare și, în orice dispută a lor, jurământul este definitiv pentru confirmare.
17 Wherein YHWH, willing more abundantly to shew unto the heirs of promise the immutability of his counsel, confirmed it by an oath:
În felul acesta, Dumnezeu, hotărât să arate mai mult moștenitorilor promisiunii imuabilitatea sfatului său, a intervenit cu un jurământ,
18 That by two immutable things, in which it was impossible for YHWH to lie, we might have a strong consolation, who have fled for refuge to lay hold upon the hope set before us:
pentru ca, prin două lucruri imuabile, în care este imposibil ca Dumnezeu să mintă, să avem o puternică încurajare, noi, care am fugit să ne refugiem pentru a ne agăța de speranța pusă înaintea noastră.
19 Which hope we have as an anchor of the soul, both sure and stedfast, and which entereth into that within the veil;
Această nădejde o avem ca o ancoră a sufletului, o nădejde deopotrivă sigură și neclintită și care intră în ceea ce este înăuntrul perdelei,
