Job 4
1 THEN Eliphaz the Temanite answered and said,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 If we assay to commune with thee, wilt thou be grieved? but who can withhold himself from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Thy words have upholden him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now it is come upon thee, and thou faintest; it toucheth thee, and thou art troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not this thy fear, thy confidence, thy hope, and the uprightness of thy ways?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? or where were the righteous cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Even as I have seen, they that plow iniquity, and sow wickedness, reap the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the blast of God they perish, and by the breath of his nostrils are they consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roaring of the lion, and the voice of the fierce lion, and the teeth of the young lions, are broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion perisheth for lack of prey, and the stout lion’s whelps are scattered abroad.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Now a thing was secretly brought to me, and mine ear received a little thereof.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Fear came upon me, and trembling, which made all my bones to shake.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Then a spirit passed before my face; the hair of my flesh stood up:
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still, but I could not discern the form thereof: an image was before mine eyes, there was silence, and I heard a voice, saying,
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Shall mortal man be more just than God? shall a man be more pure than his maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Behold, he put no trust in his servants; and his angels he charged with folly:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 How much less in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which are crushed before the moth?
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 They are destroyed from morning to evening: they perish for ever without any regarding it.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Doth not their excellency which is in them go away? they die, even without wisdom.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
