Job 19
1 THEN Job answered and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 How long will ye vex my soul, and break me in pieces with words?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 These ten times have ye reproached me: ye are not ashamed that ye make yourselves strange to me.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 And be it indeed that I have erred, mine error remaineth with myself.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 If indeed ye will magnify yourselves against me, and plead against me my reproach:
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Know now that God hath overthrown me, and hath compassed me with his net.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Behold, I cry out of wrong, but I am not heard: I cry aloud, but there is no judgment.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 He hath fenced up my way that I cannot pass, and he hath set darkness in my paths.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 He hath stripped me of my glory, and taken the crown from my head.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 He hath destroyed me on every side, and I am gone: and mine hope hath he removed like a tree.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 He hath also kindled his wrath against me, and he counteth me unto him as one of his enemies.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 His troops come together, and raise up their way against me, and encamp round about my tabernacle.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 He hath put my brethren far from me, and mine acquaintance are verily estranged from me.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 My kinsfolk have failed, and my familiar friends have forgotten me.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 They that dwell in mine house, and my maids, count me for a stranger: I am an alien in their sight.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 I called my servant, and he gave me no answer; I intreated him with my mouth.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 My breath is strange to my wife, though I intreated for the children’s sake of mine own body.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Yea, young children despised me; I arose, and they spake against me.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 All my inward friends abhorred me: and they whom I loved are turned against me.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 My bone cleaveth to my skin and to my flesh, and I am escaped with the skin of my teeth.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Have pity upon me, have pity upon me, O ye my friends; for the hand of God hath touched me.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Why do ye persecute me as God, and are not satisfied with my flesh?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Oh that my words were now written! oh that they were printed in a book!
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 That they were graven with an iron pen and lead in the rock for ever!
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 For I know that my redeemer liveth, and that he shall stand at the latter day upon the earth:
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 And though after my skin worms destroy this body, yet in my flesh shall I see God:
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Whom I shall see for myself, and mine eyes shall behold, and not another; though my reins be consumed within me.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 But ye should say, Why persecute we him, seeing the root of the matter is found in me?
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Be ye afraid of the sword: for wrath bringeth the punishments of the sword, that ye may know there is a judgment.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
