Job 16
1 THEN Job answered and said,
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 I have heard many such things: miserable comforters are ye all.
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
3 Shall vain words have an end? or what emboldeneth thee that thou answerest?
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 I also could speak as ye do: if your soul were in my soul’s stead, I could heap up words against you, and shake mine head at you.
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
5 But I would strengthen you with my mouth, and the moving of my lips should asswage your grief.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 Though I speak, my grief is not asswaged: and though I forbear, what am I eased?
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
7 But now he hath made me weary: thou hast made desolate all my company.
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 And thou hast filled me with wrinkles, which is a witness against me: and my leanness rising up in me beareth witness to my face.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 He teareth me in his wrath, who hateth me: he gnasheth upon me with his teeth; mine enemy sharpeneth his eyes upon me.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 They have gaped upon me with their mouth; they have smitten me upon the cheek reproachfully; they have gathered themselves together against me.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
11 God hath delivered me to the ungodly, and turned me over into the hands of the wicked.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 I was at ease, but he hath broken me asunder: he hath also taken me by my neck, and shaken me to pieces, and set me up for his mark.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 His archers compass me round about, he cleaveth my reins asunder, and doth not spare; he poureth out my gall upon the ground.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
14 He breaketh me with breach upon breach, he runneth upon me like a giant.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
15 I have sewed sackcloth upon my skin, and defiled my horn in the dust.
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
16 My face is foul with weeping, and on my eyelids is the shadow of death;
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
17 Not for any injustice in mine hands: also my prayer is pure.
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
18 O earth, cover not thou my blood, and let my cry have no place.
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
19 Also now, behold, my witness is in heaven, and my record is on high.
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
20 My friends scorn me: but mine eye poureth out tears unto God.
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
21 O that one might plead for a man with God, as a man pleadeth for his neighbour!
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
22 When a few years are come, then I shall go the way whence I shall not return.
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
