Proverbs 5
1 My son, attend to my wisdom, and bow your ear to my understanding:
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 That you may regard discretion, and that your lips may keep knowledge.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 For the lips of a strange woman drop as an honeycomb, and her mouth is smoother than oil:
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 But her end is bitter as wormwood, sharp as a two-edged sword.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Lest you should ponder the path of life, her ways are moveable, that you can not know them.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Hear me now therefore, O you children, and depart not from the words of my mouth.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Remove your way far from her, and come not near the door of her house:
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Lest you give your honor to others, and your years to the cruel:
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Lest strangers be filled with your wealth; and your labors be in the house of a stranger;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 And you mourn at the last, when your flesh and your body are consumed,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 And say, How have I hated instruction, and my heart despised reproof;
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 And have not obeyed the voice of my teachers, nor inclined my ear to them that instructed me!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 I was almost in all evil in the middle of the congregation and assembly.
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink waters out of your own cistern, and running waters out of your own well.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Let your fountains be dispersed abroad, and rivers of waters in the streets.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Let them be only your own, and not strangers’ with you.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Let your fountain be blessed: and rejoice with the wife of your youth.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 Let her be as the loving hind and pleasant roe; let her breasts satisfy you at all times; and be you ravished always with her love.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 And why will you, my son, be ravished with a strange woman, and embrace the bosom of a stranger?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 For the ways of man are before the eyes of the LORD, and he ponders all his goings.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 His own iniquities shall take the wicked himself, and he shall be held with the cords of his sins.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 He shall die without instruction; and in the greatness of his folly he shall go astray.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
