< Psalms 137 >

1 By the rivers of Babylon, there we sat down, yea, we wept, when we remembered Zion.
Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.
2 Upon the willows in the midst thereof we hanged up our harps.
Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.
3 For there they that led us captive asked of us words of song, and our tormentors asked of us mirth: 'Sing us one of the songs of Zion.'
Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.
4 How shall we sing the LORD'S song in a foreign land?
Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?
5 If I forget thee, O Jerusalem, let my right hand forget her cunning.
Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.
6 Let my tongue cleave to the roof of my mouth, if I remember thee not; if I set not Jerusalem above my chiefest joy.
Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.
7 Remember, O LORD, against the children of Edom the day of Jerusalem; who said: 'Rase it, rase it, even to the foundation thereof.'
Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.
8 O daughter of Babylon, that art to be destroyed; happy shall he be, that repayeth thee as thou hast served us.
Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.
9 Happy shall he be, that taketh and dasheth thy little ones against the rock.
Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.

< Psalms 137 >