Proverbs 5
1 My son, attend unto my wisdom; incline thine ear to my understanding;
Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
2 That thou mayest preserve discretion, and that thy lips may keep knowledge.
Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
3 For the lips of a strange woman drop honey, and her mouth is smoother than oil;
Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
4 But her end is bitter as wormwood, sharp as a two-edged sword.
Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei merg jos la moarte, pașii ei apucă spre iad. (Sheol h7585)
6 Lest she should walk the even path of life, her ways wander, but she knoweth it not.
Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
7 Now therefore, O ye children, hearken unto me, and depart not from the words of my mouth.
De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
8 Remove thy way far from her, and come not nigh the door of her house;
Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
9 Lest thou give thy vigour unto others, and thy years unto the cruel;
Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
10 Lest strangers be filled with thy strength, and thy labours be in the house of an alien;
Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
11 And thou moan, when thine end cometh, when thy flesh and thy body are consumed,
Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
12 And say: 'How have I hated instruction, and my heart despised reproof;
Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
13 Neither have I hearkened to the voice of my teachers, nor inclined mine ear to them that instructed me!
Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
14 I was well nigh in all evil in the midst of the congregation and assembly.'
Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
15 Drink waters out of thine own cistern, and running waters out of thine own well.
Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
16 Let thy springs be dispersed abroad, and courses of water in the streets.
Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
17 Let them be only thine own, and not strangers' with thee.
Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
18 Let thy fountain be blessed; and have joy of the wife of thy youth.
Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
19 A lovely hind and a graceful doe, let her breasts satisfy thee at all times; with her love be thou ravished always.
Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
20 Why then wilt thou, my son, be ravished with a strange woman, and embrace the bosom of an alien?
Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
21 For the ways of man are before the eyes of the LORD, and He maketh even all his paths.
Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
22 His own iniquities shall ensnare the wicked, and he shall be holden with the cords of his sin.
Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
23 He shall die for lack of instruction; and in the greatness of his folly he shall reel.
El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
