Job 9
1 Then Job answered and said:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Of a truth I know that it is so; and how can man be just with God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If one should desire to contend with Him, he could not answer Him one of a thousand.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 He is wise in heart, and mighty in strength; who hath hardened himself against Him, and prospered?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Who removeth the mountains, and they know it not, when He overturneth them in His anger.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Who shaketh the earth out of her place, and the pillars thereof tremble.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Who commandeth the sun, and it riseth not; and sealeth up the stars.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Who alone stretcheth out the heavens, and treadeth upon the waves of the sea.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Who maketh the Bear, Orion, and the Pleiades, and the chambers of the south.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Who doeth great things past finding out; yea, marvellous things without number.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Lo, He goeth by me, and I see Him not. He passeth on also, but I perceive Him not.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Behold, He snatcheth away, who can hinder Him? Who will say unto Him: 'What doest Thou?'
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God will not withdraw His anger; the helpers of Rahab did stoop under Him.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 How much less shall I answer Him, and choose out my arguments with Him?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Whom, though I were righteous, yet would I not answer; I would make supplication to Him that contendeth with me.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 If I had called, and He had answered me; yet would I not believe that He would hearken unto my voice —
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 He that would break me with a tempest, and multiply my wounds without cause;
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 That would not suffer me to take my breath, but fill me with bitterness.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If it be a matter of strength, lo, He is mighty! and if of justice, who will appoint me a time?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Though I be righteous, mine own mouth shall condemn me; though I be innocent, He shall prove me perverse.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 I am innocent — I regard not myself, I despise my life.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 It is all one — therefore I say: He destroyeth the innocent and the wicked.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 If the scourge slay suddenly, He will mock at the calamity of the guiltless.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth is given into the hand of the wicked; he covereth the faces of the judges thereof; if it be not He, who then is it?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Now my days are swifter than a runner; they flee away, they see no good.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They are passed away as the swift ships; as the vulture that swoopeth on the prey.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I say: 'I will forget my complaint, I will put off my sad countenance, and be of good cheer',
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I am afraid of all my pains, I know that Thou wilt not hold me guiltless.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 I shall be condemned; why then do I labour in vain?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 If I wash myself with snow water, and make my hands never so clean;
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Yet wilt Thou plunge me in the ditch, and mine own clothes shall abhor me.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For He is not a man, as I am, that I should answer Him, that we should come together in judgment.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 There is no arbiter betwixt us, that might lay his hand upon us both.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Let Him take His rod away from me, and let not His terror make me afraid;
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Then would I speak, and not fear Him; for I am not so with myself.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
