Job 7
1 Is there not a time of service to man upon earth? And are not his days like the days of a hireling?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 As a servant that eagerly longeth for the shadow, and as a hireling that looketh for his wages;
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 So am I made to possess — months of vanity, and wearisome nights are appointed to me.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 When I lie down, I say: 'When shall I arise?' But the night is long, and I am full of tossings to and fro unto the dawning of the day.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 My flesh is clothed with worms and clods of dust; my skin closeth up and breaketh out afresh.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 My days are swifter than a weaver's shuttle, and are spent without hope.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 O remember that my life is a breath; mine eye shall no more see good.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 The eye of him that seeth me shall behold me no more; while Thine eyes are upon me, I am gone.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 As the cloud is consumed and vanisheth away, so he that goeth down to the grave shall come up no more. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 He shall return no more to his house, neither shall his place know him any more.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Therefore I will not refrain my mouth; I will speak in the anguish of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Am I a sea, or a sea-monster, that Thou settest a watch over me?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 When I say: 'My bed shall comfort me, my couch shall ease my complaint';
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 Then Thou scarest me with dreams, and terrifiest me through visions;
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 So that my soul chooseth strangling, and death rather than these my bones.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 I loathe it; I shall not live alway; let me alone; for my days are vanity.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 What is man, that Thou shouldest magnify him, and that Thou shouldest set Thy heart upon him,
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 And that Thou shouldest remember him every morning, and try him every moment?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 How long wilt Thou not look away from me, nor let me alone till I swallow down my spittle?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 If I have sinned, what do I unto Thee, O Thou watcher of men? Why hast Thou set me as a mark for Thee, so that I am a burden to myself?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 And why dost Thou not pardon my transgression, and take away mine iniquity? For now shall I lie down in the dust; and Thou wilt seek me, but I shall not be.
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
