Job 6
1 Then Job answered and said:
Dar Iov a răspuns și a zis:
2 Oh that my vexation were but weighed, and my calamity laid in the balances altogether!
De ar fi fost cântărită în întregime mâhnirea mea și nenorocirea mea pusă în balanță împreună!
3 For now it would be heavier than the sand of the seas; therefore are my words broken.
Căci acum ar fi mai grea decât nisipul mării; de aceea cuvintele mele sunt înghițite.
4 For the arrows of the Almighty are within me, the poison whereof my spirit drinketh up; the terrors of God do set themselves in array against me.
Fiindcă săgețile celui Atotputernic sunt în mine, otrava lor îmi bea duhul, terorile lui Dumnezeu se așază în rând împotriva mea.
5 Doth the wild ass bray when he hath grass? or loweth the ox over his fodder?
Rage măgarul sălbatic când are iarbă? Sau mugește boul peste nutrețul lui?
6 Can that which hath no savour be eaten without salt? or is there any taste in the juice of mallows?
Se poate mânca fără sare ceea ce este fără gust? Sau este vreun gust în albușul unui ou?
7 My soul refuseth to touch them; they are as the sickness of my flesh.
Lucrurile pe care sufletul meu a refuzat să le atingă sunt ca hrana care mă întristează.
8 Oh that I might have my request, and that God would grant me the thing that I long for!
O, de aș avea cererea mea împlinită și de mi-ar da Dumnezeu lucrul pentru care tânjesc!
9 Even that it would please God to crush me; that He would let loose His hand, and cut me off!
Chiar de i-ar plăcea lui Dumnezeu să mă nimicească, de și-ar dezlănțui mâna și m-ar stârpi!
10 Then should I yet have comfort; yea, I would exult in pain, though He spare not; for I have not denied the words of the Holy One.
Atunci totuși aș avea mângâiere; da, m-aș împietri în întristare, să nu cruțe, pentru că nu am ascuns cuvintele Celui Sfânt.
11 What is my strength, that I should wait? and what is mine end, that I should be patient?
Ce este puterea mea ca eu să sper? Și ce este sfârșitul meu ca să îmi prelungesc viața?
12 Is my strength the strength of stones? or is my flesh of brass?
Este puterea mea puterea pietrelor? Sau este carnea mea din aramă?
13 Is it that I have no help in me, and that sound wisdom is driven quite from me?
Nu este ajutorul meu în mine? Și este înțelepciunea cu totul alungată de la mine?
14 To him that is ready to faint kindness is due from his friend, even to him that forsaketh the fear of the Almighty.
Celui ce este nenorocit, milă ar trebui arătată de prietenul său; dar el părăsește teama de cel Atotputernic.
15 My brethren have dealt deceitfully as a brook, as the channel of brooks that overflow,
Frații mei au lucrat înșelător ca un pârâu și ei trec precum curgerea pâraielor,
16 Which are black by reason of the ice, and wherein the snow hideth itself;
Care sunt negricioase din cauza gheții și în care zăpada este ascunsă;
17 What time they wax warm, they vanish, when it is hot, they are consumed out of their place.
În timp ce se încălzesc, ele dispar; când este arșiță ele sunt mistuite din locul lor.
18 The paths of their way do wind, they go up into the waste, and are lost.
Cărările drumului lor sunt abătute; merg spre nimic și pier.
19 The caravans of Tema looked, the companies of Sheba waited for them —
Trupele din Tema s-au uitat, caravanele din Seba i-au așteptat.
20 They were ashamed because they had hoped; they came thither, and were confounded.
Ei au fost încurcați deoarece au sperat; au venit acolo și au fost rușinați.
21 For now ye are become His; ye see a terror, and are afraid.
Pentru că acum sunteți nimic; vedeți doborârea mea și vă temeți.
22 Did I say: 'Give unto me'? or: 'Offer a present for me of your substance'?
Am spus eu: Aduceți-mi! Sau: Dați o răsplată pentru mine din averea voastră?
23 or: 'Deliver me from the adversary's hand'? or: 'Redeem me from the hand of the oppressors'?
Sau: Eliberați-mă din mâna dușmanului meu? Sau: Răscumpărați-mă din mâna celor puternici?
24 Teach me, and I will hold my peace; and cause me to understand wherein I have erred.
Învață-mă și îmi voi ține limba; și fă-mă să înțeleg unde am greșit.
25 How forcible are words of uprightness! But what doth your arguing argue?
Cât de puternice sunt cuvintele drepte! Dar ce mustră certarea voastră?
26 Do ye hold words to be an argument, but the speeches of one that is desperate to be wind?
Vă închipuiți că mustrați cuvintele și vorbirile unuia disperat, care sunt ca vântul?
27 Yea, ye would cast lots upon the fatherless, and dig a pit for your friend.
Da, voi copleșiți pe cel fără tată și săpați o groapă pentru prietenul vostru.
28 Now therefore be pleased to look upon me; for surely I shall not lie to your face.
De aceea acum mulțumiți-vă, priviți-mă, pentru că vă este evident dacă mint.
29 Return, I pray you, let there be no injustice; yea, return again, my cause is righteous.
Întoarceți-vă, vă rog, să nu fie aceasta nelegiuire; da, întoarceți-vă din nou, dreptatea mea este în aceasta.
30 Is there injustice on my tongue? Cannot my taste discern crafty devices?
Este nelegiuire în limba mea? Nu poate gustul meu discerne lucruri perverse?
