Job 4
1 Then answered Eliphaz the Temanite, and said:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 If one venture a word unto thee, wilt thou be weary? But who can withhold himself from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, thou hast instructed many, and thou hast strengthened the weak hands.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Thy words have upholden him that was falling, and thou hast strengthened the feeble knees.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now it is come upon thee, and thou art weary; it toucheth thee, and thou art affrighted.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not thy fear of God thy confidence, and thy hope the integrity of thy ways?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee, who ever perished, being innocent? Or where were the upright cut off?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 According as I have seen, they that plow iniquity, and sow mischief, reap the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 By the breath of God they perish, and by the blast of His anger are they consumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The lion roareth, and the fierce lion howleth — yet the teeth of the young lions are broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The old lion perisheth for lack of prey, and the whelps of the lioness are scattered abroad.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Now a word was secretly brought to me, and mine ear received a whisper thereof.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In thoughts from the visions of the night, when deep sleep falleth on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Fear came upon me, and trembling, and all my bones were made to shake.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Then a spirit passed before my face, that made the hair of my flesh to stand up.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 It stood still, but I could not discern the appearance thereof; a form was before mine eyes; I heard a still voice:
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 'Shall mortal man be just before God? Shall a man be pure before his Maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Behold, He putteth no trust in His servants, and His angels He chargeth with folly;
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 How much more them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, who are crushed before the moth!
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 Betwixt morning and evening they are shattered; they perish for ever without any regarding it.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Is not their tent-cord plucked up within them? They die, and that without wisdom.'
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
