Job 39
1 Knowest thou the time when the wild goats of the rock bring forth? Or canst thou mark when the hinds do calve?
Cunoști timpul când nasc caprele sălbatice de stâncă? Sau poți însemna când fată căprioarele?
2 Canst thou number the months that they fulfil? Or knowest thou the time when they bring forth?
Poți număra lunile împlinite de ele, sau știi timpul când ele nasc?
3 They bow themselves, they bring forth their young, they cast out their fruit.
Ele se apleacă, își nasc puii, își leapădă întristările.
4 Their young ones wax strong, they grow up in the open field; they go forth, and return not again.
Puii lor arată bine, cresc cu grâne; pleacă și nu se mai întorc la ele.
5 Who hath sent out the wild ass free? Or who hath loosed the bands of the wild ass?
Cine a trimis liber măgarul sălbatic, sau cine a dezlegat legăturile măgarului sălbatic?
6 Whose house I have made the wilderness, and the salt land his dwelling-place.
Căruia i-am făcut pustia casă și ținutul sterp locuințele lui.
7 He scorneth the tumult of the city, neither heareth he the shoutings of the driver.
El batjocorește mulțimea din cetate și nu ia aminte la strigătul celui ce [îl] mână.
8 The range of the mountains is his pasture, and he searcheth after every green thing.
Lanțul munților este pășunea lui și caută fiecare verdeață.
9 Will the wild-ox be willing to serve thee? Or will he abide by thy crib?
Va voi unicornul să te servească, sau să rămână lângă ieslea ta?
10 Canst thou bind the wild-ox with his band in the furrow? Or will he harrow the valleys after thee?
Poți lega unicornul cu frânghia lui în brazdă, sau va grăpa el văile după tine?
11 Wilt thou trust him, because his strength is great? Or wilt thou leave thy labour to him?
Te vei încrede în el, deoarece tăria lui este mare, sau îi vei lăsa munca ta?
12 Wilt thou rely on him, that he will bring home thy seed, and gather the corn of thy threshing-floor?
Îl vei crede, că îți va aduce acasă sămânța și o va aduna în grânarul tău?
13 The wing of the ostrich beateth joyously; but are her pinions and feathers the kindly stork's?
Ai dat tu păunului aripile frumoase, sau aripi și pene struțului?
14 For she leaveth her eggs on the earth, and warmeth them in dust,
Care își lasă ouăle în pământ și le încălzește în țărână,
15 And forgetteth that the foot may crush them, or that the wild beast may trample them.
Și uită că piciorul le poate zdrobi, sau că fiara sălbatică le poate sparge.
16 She is hardened against her young ones, as if they were not hers; though her labour be in vain, she is without fear;
Ea se împietrește împotriva puilor ei, ca și cum nu ar fi ai ei; munca ei este în zadar, fără de teamă;
17 Because God hath deprived her of wisdom, neither hath He imparted to her understanding.
Căci Dumnezeu a lipsit-o de înțelepciune și nu i-a împărțit înțelegere.
18 When the time cometh, she raiseth her wings on high, and scorneth the horse and his rider.
În timp ce se ridică în înalt, ea batjocorește calul și pe călărețul său.
19 Hast thou given the horse his strength? Hast thou clothed his neck with fierceness?
Ai dat tu calului tărie, i-ai îmbrăcat gâtul cu tunet?
20 Hast thou made him to leap as a locust? The glory of his snorting is terrible.
Îl poți înspăimânta ca pe o lăcustă? Gloria nărilor lui este teribilă.
21 He paweth in the valley, and rejoiceth in his strength; he goeth out to meet the clash of arms.
El bate din copite în vale și se bucură în tăria lui; el merge să îi întâlnească pe cei înarmați.
22 He mocketh at fear, and is not affrighted; neither turneth he back from the sword.
Batjocorește frica și nu se înspăimântă; nici nu întoarce spatele dinaintea sabiei.
23 The quiver rattleth upon him, the glittering spear and the javelin.
Tolba zăngănește lovindu-se de el, sulița lucitoare și scutul.
24 He swalloweth the ground with storm and rage; neither believeth he that it is the voice of the horn.
El înghite pământul cu înverșunare și furie; și nu crede că [este] sunetul trâmbiței.
25 As oft as he heareth the horn he saith: 'Ha, ha!' and he smelleth the battle afar off, the thunder of the captains, and the shouting.
El spune printre trâmbițe: Ha, ha; și miroase bătălia de departe, tunetul căpeteniilor și strigătul luptei.
26 Doth the hawk soar by thy wisdom, and stretch her wings toward the south?
Zboară șoimul prin înțelepciunea ta [și] își întinde aripile spre sud?
27 Doth the vulture mount up at thy command, and make her nest on high?
Se înalță acvila la porunca ta și își face cuibul în înalt?
28 She dwelleth and abideth on the rock, upon the crag of the rock, and the stronghold.
Ea locuiește și rămâne pe stâncă, pe vârful stâncii și pe întăritură.
29 From thence she spieth out the prey; her eyes behold it afar off.
De acolo ea caută prada și ochii ei privesc departe.
30 Her young ones also suck up blood; and where the slain are, there is she.
Puii ei de asemenea sug sânge; și unde sunt cei uciși, acolo este și ea.
