Job 29
1 And Job again took up his parable, and said:
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 Oh that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me;
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 When His lamp shined above my head, and by His light I walked through darkness;
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 As I was in the days of my youth, when the converse of God was upon my tent;
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 When the Almighty was yet with me, and my children were about me;
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 When my steps were washed with butter, and the rock poured me out rivers of oil!
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 When I went forth to the gate unto the city, when I prepared my seat in the broad place,
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 The young men saw me and hid themselves, and the aged rose up and stood;
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth;
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 The voice of the nobles was hushed, and their tongue cleaved to the roof of their mouth.
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 For when the ear heard me, then it blessed me, and when the eye saw me, it gave witness unto me;
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 Because I delivered the poor that cried, the fatherless also, that had none to help him.
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 The blessing of him that was ready to perish came upon me; and I caused the widow's heart to sing for joy.
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 I put on righteousness, and it clothed itself with me; my justice was as a robe and a diadem.
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 I was a father to the needy; and the cause of him that I knew not I searched out.
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 And I broke the jaws of the unrighteous, and plucked the prey out of his teeth.
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 Then I said: 'I shall die with my nest, and I shall multiply my days as the phoenix;
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 My root shall be spread out to the waters, and the dew shall lie all night upon my branch;
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 My glory shall be fresh in me, and my bow shall be renewed in my hand.'
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 Unto me men gave ear, and waited, and kept silence for my counsel.
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 After my words they spoke not again; and my speech dropped upon them.
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 I chose out their way, and sat as chief, and dwelt as a king in the army, as one that comforteth the mourners.
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
