Job 14
1 Man that is born of a woman is of few days, and full of trouble.
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 He cometh forth like a flower, and withereth; he fleeth also as a shadow, and continueth not.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 And dost Thou open Thine eyes upon such a one, and bringest me into judgment with Thee?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Who can bring a clean thing out of an unclean? not one.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 Seeing his days are determined, the number of his months is with Thee, and Thou hast appointed his bounds that he cannot pass;
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 Look away from him, that he may rest, till he shall accomplish, as a hireling, his day.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 For there is hope of a tree, if it be cut down, that it will sprout again, and that the tender branch thereof will not cease.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Though the root thereof wax old in the earth, and the stock thereof die in the ground;
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 Yet through the scent of water it will bud, and put forth boughs like a plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 But man dieth, and lieth low; yea, man perisheth, and where is he?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 As the waters fail from the sea, and the river is drained dry;
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 So man lieth down and riseth not; till the heavens be no more, they shall not awake, nor be roused out of their sleep.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 Oh that Thou wouldest hide me in the nether-world, that Thou wouldest keep me secret, until Thy wrath be past, that Thou wouldest appoint me a set time, and remember me! — (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 If a man die, may he live again? All the days of my service would I wait, till my relief should come —
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 Thou wouldest call, and I would answer Thee; Thou wouldest have a desire to the work of Thy hands.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 But now Thou numberest my steps, Thou dost not even wait for my sin;
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 My transgression is sealed up in a bag, and Thou heapest up mine iniquity.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 And surely the mountain falling crumbleth away, and the rock is removed out of its place;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 The waters wear the stones; the overflowings thereof wash away the dust of the earth; so Thou destroyest the hope of man.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 Thou prevailest for ever against him, and he passeth; Thou changest his countenance, and sendest him away.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 His sons come to honour, and he knoweth it not; and they are brought low, but he regardeth them not.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 But his flesh grieveth for him, and his soul mourneth over him.
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
