Job 10
1 My soul is weary of my life; I will give free course to my complaint; I will speak in the bitterness of my soul.
Sufletul mi s-a obosit de viață; îmi voi lăsa plângerea asupra mea; voi vorbi în amărăciunea sufletului meu.
2 I will say unto God: Do not condemn me; make me know wherefore Thou contendest with me.
Îi voi spune lui Dumnezeu: Nu mă condamna; arată-mi pentru ce te cerți cu mine.
3 Is it good unto Thee that Thou shouldest oppress, that Thou shouldest despise the work of Thy hands, and shine upon the counsel of the wicked?
Este bine ca tu să oprimi, să disprețuiești lucrarea mâinilor tale și să strălucești peste sfatul celor stricați?
4 Hast Thou eyes of flesh? or seest Thou as man seeth?
Ai tu ochi de carne? Sau vezi tu cum vede omul?
5 Are Thy days as the days of man, or Thy years as a man's days,
Sunt zilele tale precum zilele omului? Sunt anii tăi precum zilele omului,
6 That Thou inquirest after mine iniquity, and searchest after my sin,
Să cauți nelegiuirea mea și să cercetezi păcatul meu?
7 Although Thou knowest that I shall not be condemned; and there is none that can deliver out of Thy hand?
Tu știi că nu sunt stricat; și nu este nimeni care să scape din mâna ta.
8 Thy hands have framed me and fashioned me together round about; yet Thou dost destroy me!
Mâinile tale m-au făcut și m-au modelat de jur împrejur; totuși mă nimicești.
9 Remember, I beseech Thee, that Thou hast fashioned me as clay; and wilt Thou bring me into dust again?
Amintește-ți, te implor, că m-ai făcut precum lutul; și mă vei aduce înapoi în țărână?
10 Hast Thou not poured me out as milk, and curdled me like cheese?
Nu m-ai turnat precum laptele și nu m-ai închegat ca brânza?
11 Thou hast clothed me with skin and flesh, and knit me together with bones and sinews.
M-ai îmbrăcat cu piele și carne și m-ai îngrădit cu oase și tendoane.
12 Thou hast granted me life and favour, and Thy providence hath preserved my spirit.
Mi-ai dat viață și favoare și cercetarea ta mi-a păstrat duhul.
13 Yet these things Thou didst hide in Thy heart; I know that this is with Thee;
Și aceste lucruri le-ai ascuns în inima ta, știu că aceasta este în tine.
14 If I sin, then Thou markest me, and Thou wilt not acquit me from mine iniquity.
Dacă păcătuiesc, atunci mă însemnezi și nu mă vei achita de nelegiuirea mea.
15 If I be wicked, woe unto me; and if I be righteous, yet shall I not lift up my head — being filled with ignominy and looking upon mine affliction.
Dacă sunt stricat, vai mie; și dacă sunt drept, totuși nu îmi voi înălța capul. Sunt plin de confuzie; de aceea privește nenorocirea mea,
16 And if it exalt itself, Thou huntest me as a lion; and again Thou showest Thyself marvellous upon me.
Pentru că ea se mărește. Mă vânezi ca un leu feroce; și din nou te arăți minunat asupra mea.
17 Thou renewest Thy witnesses against me, and increasest Thine indignation upon me; host succeeding host against me.
Îți înnoiești martorii împotriva mea și îți mărești indignarea asupra mea; schimbări și război sunt împotriva mea.
18 Wherefore then hast Thou brought me forth out of the womb? Would that I had perished, and no eye had seen me!
Pentru ce m-ai scos din pântece? O, de mi-aș fi dat duhul și niciun ochi să nu mă fi văzut!
19 I should have been as though I had not been; I should have been carried from the womb to the grave.
Trebuia să fiu ca și cum nu aș fi fost; trebuia să fiu purtat din pântece la mormânt.
20 Are not my days few? Cease then, and let me alone, that I may take comfort a little,
Nu sunt zilele mele puține? Încetează și lasă-mă în pace ca să am puțină mângâiere.
21 Before I go whence I shall not return, even to the land of darkness and of the shadow of death;
Înainte să merg acolo de unde nu mă voi întoarce, în țara întunericului și umbra morții;
22 A land of thick darkness, as darkness itself; a land of the shadow of death, without any order, and where the light is as darkness.
O țară a întunericului, ca însăși întunericul; și a umbrei morții, fără nicio ordine, și unde lumina este ca întunericul.
