Luke 24
1 And on the first of the Sabbath, at the depth of the dawn, they came to the sepulcher, bearing the aromatics which they had prepared,
Dar în prima zi a săptămânii, în zorii zilei, au venit la mormânt, împreună cu alții, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
2 And they found the stone, having been rolled away from the sepulcher.
Au găsit piatra rostogolită de pe mormânt.
3 And coming in they found not the body of the Lord Jesus.
Au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.
4 And it came to pass, while they were at a loss concerning this, and behold, two men stood by them in shining garments:
În timp ce erau foarte nedumeriți de acest lucru, iată că au apărut lângă ei doi bărbați îmbrăcați în haine orbitoare.
5 and they being afraid, and turning their face towards the ground, they said to them, Why seek ye the living among the dead?
Îngrozindu-se, s-au plecat cu fața la pământ. Oamenii le-au zis: “De ce căutați pe cei vii printre cei morți?
6 He is not here, but He is risen. Remember how He spoke to you, being with you in Galilee,
El nu este aici, ci a înviat. Vă amintiți ce v-a spus când era încă în Galileea,
7 Saying That it behooveth the Son of man to be delivered into the hands of sinners, and to be crucified, and to rise again on the third day.
spunând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învieze?”
8 And they remembered His words.
Ei și-au adus aminte de cuvintele Lui,
9 And having returned from the sepulcher, they proclaimed all these things to the eleven, and all the rest.
s-au întors de la mormânt și au spus toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
10 And Mary Magdalene, and Joanna, and Mary the mother of James: and the other women with them spoke these things to the apostles.
Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele au povestit aceste lucruri apostolilor.
11 And their words appeared before them like a dream; and they doubted them.
Aceste cuvinte li s-au părut a fi un nonsens și nu le-au crezut.
Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Aplecându-se și uitându-se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză așezate singure și a plecat acasă, întrebându-se ce se întâmplase.
13 And behold, two of them on that day were journeying to a village, distant from Jerusalem sixty furlongs, to which was the name Emmaus:
Și iată că doi dintre ei mergeau chiar în ziua aceea într-un sat numit Emaus, care era la șaizeci de stadii de Ierusalim.
14 and they were conversing with one another concerning all those things which had transpired.
Și vorbeau unul cu altul despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră.
15 And it came to pass, while they are talking and making inquiry, Jesus Himself also having come nigh, journeyed along with them:
În timp ce vorbeau și se întrebau împreună, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.
16 and their eyes were held so as not to recognize Him.
Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
17 And He said to them, What speeches are these which you are interchanging to one another, walking along? And they stood still, looking sad.
El le-a zis: “Despre ce vorbiți în timp ce mergeți și sunteți triști?”
18 And one, whose name was Cleopas, said to Him, Dost thou only sojourn at Jerusalem and not know the things which have taken place in it in these days?
Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: “Ești tu singurul străin din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?”
19 And He said to them, What? And they said to Him, The things concerning Jesus the Nazarene, who was a prophet-man mighty in work and word before God and all the people.
El le-a zis: “Ce anume?” Ei I-au zis: “Cele despre Iisus Nazarineanul, care a fost un prooroc puternic cu fapta și cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor,
20 How the chief priests and our rulers indeed delivered Him up to the condemnation of death, and they crucified Him.
și despre cum preoții cei mai de seamă și căpeteniile noastre L-au dat spre osândă la moarte și L-au răstignit.
21 But we were hoping that He is the one about to redeem Israel: but truly in addition to all these things, this is the third day from which these things took place.
Dar noi speram că el este cel care va răscumpăra pe Israel. Da, și, pe lângă toate acestea, este acum a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
22 But certain women from us truly surprised us, being early at the sepulcher;
De asemenea, ne-au uimit niște femei din anturajul nostru, care au ajuns mai devreme la mormânt;
23 and not seeing His body, came, saying, they had also seen a vision of angels, who say that He is alive.
și, când nu i-au găsit trupul, au venit spunând că au văzut și ele o viziune a unor îngeri, care spuneau că este viu.
24 And certain ones of those with us went away to the sepulcher, and found as the women also said: and they saw Him not.
Unii dintre noi s-au dus la mormânt și l-au găsit așa cum au spus femeile, dar nu l-au văzut.”
25 And He said to them, O ye foolish, and slow in heart to believe in all those things which the prophet spoke!
El le-a zis: “Popor nebun și încet la inimă ca să creadă în tot ce au spus proorocii!
26 Did it not behoove Christ to suffer, and to enter into His glory?
Nu trebuia oare Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?”
27 And beginning from Moses and all the prophets, He expounded to them in all the Scriptures, the things concerning Himself.
Pornind de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce se referă la el însuși.
28 And they drew nigh to the village, whither they were going: and He made as though He would go further:
Au ajuns aproape de satul în care se duceau, iar el s-a făcut că vrea să meargă mai departe.
29 and they constrained Him, saying, Abide with us: because it is at the evening, and the day has already declined. And He came in to abide with them.
Ei l-au îndemnat, zicând: “Rămâi cu noi, căci este aproape seară și ziua este aproape de sfârșit.” A intrat să stea cu ei.
30 And it came to pass, while He was reclining with them at the table, taking bread, He blessed it, and breaking it, He gave it to them:
După ce s-a așezat la masă cu ei, a luat pâinea și a mulțumit. A frânt-o și le-a dat-o.
31 and their eyes were opened, and they recognized Him; and He vanished from them.
Ochii lor s-au deschis și l-au recunoscut; apoi a dispărut din ochii lor.
32 And they said to one another, Did not our heart bum within us, while He was talking to us on the way, as He was expounding the Scriptures to us?
Ei și-au zis unul altuia: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?”
33 And rising up the same hour, they returned to Jerusalem, and found the eleven and those with them gathered together,
Ei s-au sculat chiar în acel ceas, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece adunați împreună cu cei care erau cu ei,
34 saying, The Lord indeed is risen, and was seen by Simon.
spunând: “Domnul a înviat cu adevărat și i s-a arătat lui Simon!”
35 And they expounded those things on the way, and bow He was made known to them in the breaking of the bread.
Ei au povestit cele întâmplate pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
36 And they speaking these things, He stood in their midst,
Pe când ziceau ei aceste lucruri, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: “Pace vouă!”
37 and they being affrighted and filled with fear, thought they saw a spirit.
Dar ei, îngroziți și înfricoșați, au crezut că au văzut un duh.
38 And He said to them, Why are you excited, and why do reasonings arise in your heart?
El le-a zis: “De ce vă tulburați? De ce se ridică îndoieli în inimile voastre?
39 See my hands and my feet, that I am He: feel me; and see, because a spirit has not flesh and bones, as you see me having.
Vedeți mâinile și picioarele Mele, că sunt cu adevărat Eu. Atingeți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am eu.”
După ce a spus acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.
41 And they still disbelieving from joy, and wondering, He said to them, Have you here any edible?
Pe când ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, le-a zis: “Aveți ceva de mâncare aici?”
42 And they gave Him a piece of baked fish:
I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.
43 and taking it, He did eat in their presence.
El le-a luat și a mâncat în fața lor.
44 And He said to them, These are my words which I spoke to you, being still with you, that it behooves all things which have been written concerning me in the law of Moses, and the prophets, and the Psalms, to be fulfilled.
El le-a zis: “Iată ce v-am spus când eram încă cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi despre Mine.”
45 Then He opened their mind, that they might understand the Scriptures.
Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.
46 And He said to them, As it has been written, That Christ must suffer, and rise from the dead on the third day;
Și le-a zis: “Așa este scris și așa a fost necesar ca Hristosul să sufere și să învieze din morți a treia zi,
47 and repentance unto remission of sins is to be preached in His name to all nations, beginning from Jerusalem.
iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
48 You are witnesses of these things.
Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
49 And I send the promise of the Father upon you: and you tarry in the city, until you may be endued with power from on high.
Iată, Eu trimit asupra voastră făgăduința Tatălui Meu. Dar așteptați în cetatea Ierusalimului până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”
50 And He led them out even unto Bethany; and having lifted up His hands, He blessed them.
I-a condus până în Betania, și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat.
51 And it came to pass, while He was blessing them, He departed from them, and was carried up into heaven.
În timp ce-i binecuvânta, s-a retras de la ei și a fost dus la cer.
52 And they returned to Jerusalem with great joy:
Ei, închinându-se lui, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie,
53 and were constantly in the temple, praising God.
și stăteau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
