< 2 Corinthians 1 >

1 Paul, the apostle of Jesus Christ through the will of God, and brother Timothy, to the church of God which is at Corinth, along with all the saints who are in all Achaia:
Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, și Timotei, fratele nostru, către adunarea lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toți sfinții care sunt în toată Ahaia:
2 Grace to you and peace from God our Father and our Lord Jesus Christ.
Har și pace vouă, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Hristos!
3 Blessed is the God and Father of our Lord Jesus Christ, the Father of mercies and the God of all consolation;
Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri,
4 the one comforting us in all our tribulation, in order that we may be able to comfort those in all tribulation, through the consolation with which we ourselves are comforted of God,
care ne mângâie în toate necazurile noastre, ca să putem mângâia și noi pe cei ce se află în vreun necaz, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu.
5 because as the sufferings of Christ abound in us, so our consolation through Christ also abounds.
Căci, după cum suferințele lui Hristos abundă pentru noi, tot așa și mângâierea noastră abundă prin Hristos.
6 But if we are troubled it is in behalf of your consolation and salvation; if we are comforted, it is in behalf of your consolation, working in you through the endurance of the same sufferings which we also suffer.
Dar dacă suntem în suferință, este pentru mângâierea și mântuirea voastră. Dacă noi suntem mângâiați, este pentru mângâierea voastră, care produce în voi răbdarea răbdării acelorași suferințe pe care le suferim și noi.
7 And our hope is stedfast in your behalf; knowing that, as you are the partakers of the sufferings, so you are also of the consolation.
Nădejdea noastră pentru voi este statornică, știind că, întrucât sunteți părtași la suferințe, sunteți și la mângâiere.
8 For we do not wish you to be ignorant, brethren, concerning our affliction taking place in Asia, because we were burthened exceedingly, above our power, so that we despaired even of living:
Căci nu vrem, fraților, să nu fiți informați despre nenorocirea noastră, care ni s-a întâmplat în Asia, că am fost împovărați peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, încât am ajuns la disperare de viață.
9 but we had the answer of death in ourselves, in order that we might not trust in ourselves, but in God who raised the dead:
Da, noi înșine am avut în noi înșine condamnarea la moarte, ca să nu ne încredem în noi înșine, ci în Dumnezeu, care învie morții,
10 who delivered us from so great a death, and will deliver: in whom he have hope that he will also yet deliver;
care ne-a izbăvit dintr-o moarte atât de mare și care ne izbăvește și ne izbăvește, în care ne-am pus nădejdea că ne va izbăvi și pe noi în continuare,
11 you also cooperating in our behalf in prayer; in order that, the gift which is bestowed upon us from many persons, may through many be a source of thanks given in our behalf.
ajutând și voi împreună în favoarea noastră prin rugămințile voastre, pentru ca, pentru darul care ne-a fost dat prin intermediul multora, să se aducă mulțumiri de către mulți în numele vostru.
12 For our boasting is this, the testimony of our conscience, that in holiness and purity of God, not in carnal wisdom, but in the grace of God, we have sojourned in the world, and especially towards you.
Căci lauda noastră este aceasta: mărturia conștiinței noastre că în sfințenie și în sinceritate față de Dumnezeu, nu în înțelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu, ne-am purtat în lume și mai mult decât atât față de voi.
13 For we do not write other things to you, but those things which you read and know, and I hope that you will know them perfectly:
Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce citiți sau chiar recunoașteți, și sper că veți recunoaște până la capăt —
14 as you have also known us in part, because we are your glorying, as you ours in the day of the Lord Jesus.
așa cum și voi ne-ați recunoscut în parte — că noi suntem lauda voastră, așa cum și voi sunteți lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 And in this confidence I wished to come unto you sooner, that you may have a second grace;
În această încredere, am hotărât să vin mai întâi la voi, ca să vă dau un al doilea folos,
16 and through you to go unto Macedonia, and again from Macedonia to come to you, and by you to be sent forward into Judea.
să trec prin voi în Macedonia, iar din Macedonia să vin la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea.
17 Then wishing this, whether did I use lightness of purpose? or the things which I counsel, do I counsel according to the flesh, in order that it may be with me yes yes and no no?
Așadar, când am plănuit aceasta, am dat oare dovadă de nestatornicie? Sau lucrurile pe care le plănuiesc, le plănuiesc eu după trup, ca la mine să fie “Da, da” și “Nu, nu”?”
18 But God is faithful, that our word which is to you is not yes and no.
Dar, cum Dumnezeu este credincios, cuvântul nostru față de voi nu a fost “Da și nu”.
19 For Christ Jesus, the Son of God, the one being preached by us, through me and Silvanus and Timothy, was not yes and no, but it was yes in him.
Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovăduit printre voi de noi — de mine, de Silvanus și de Timotei — nu a fost “Da și nu”, ci în El este “Da”.
20 For so many promises of God, in Him are yes; therefore indeed through him they are Amen unto the glory to God through us.
Căci oricât de multe ar fi promisiunile lui Dumnezeu, în el este “Da”. De aceea și prin el este “Amin”, pentru slava lui Dumnezeu prin noi.
21 But the one confirming us along with you unto Christ, and having anointed us, is God.
Și Cel ce ne-a întemeiat împreună cu voi în Hristos și ne-a uns, este Dumnezeu,
22 Who also having sealed us, and given us the earnest of the Spirit in our hearts.
care ne-a pecetluit și ne-a dat în inimile noastre plata Duhului.
23 But I call God to witness to my soul, that sparing you I did not yet come into Corinth:
Dar chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, că, pentru a vă cruța, n-am venit la Corint.
24 not that we domineer over your faith, but we are fellow-workers of your joy: for by faith you stand.
Noi nu stăpânim credința voastră, ci suntem împreună-lucrători cu voi pentru bucuria voastră. Căci voi rămâneți tari în credință.

< 2 Corinthians 1 >