Psalms 137

1 By the riuers of Babel we sate, and there wee wept, when we remembred Zion.

Lângă râurile Babilonului, acolo ne-am așezat, da, am plâns când ne-am amintit de Sion.

2 Wee hanged our harpes vpon the willowes in the middes thereof.

Ne-am atârnat harpele noastre în sălcii în mijlocul lor.

3 Then they that ledde vs captiues, required of vs songs and mirth, when wee had hanged vp our harpes, saying, Sing vs one of the songs of Zion.

Pentru că acolo cei ce ne-au dus în captivitate ne cereau cântare; și cei ce ne-au risipit, ne cereau bucurie, spunând: Cântați-ne din cântările Sionului.

4 Howe shall we sing, said we, a song of the Lord in a strange land?

Cum să cântăm noi cântarea DOMNULUI într-o țară străină?

5 If I forget thee, O Ierusalem, let my right hand forget to play.

Dacă te voi uita, Ierusalime, dreapta mea să uite iscusința ei.

6 If I do not remember thee, let my tongue cleaue to the roofe of my mouth: yea, if I preferre not Ierusalem to my chiefe ioy.

Dacă nu îmi voi aminti de tine, să mi se lipească limba de cerul gurii mele; dacă nu voi înălța Ierusalimul mai presus de bucuria mea dintâi.

7 Remember the children of Edom, O Lord, in the day of Ierusalem, which saide, Rase it, rase it to the foundation thereof.

Amintește-ți, DOAMNE, de copiii Edomului în ziua Ierusalimului; ei care au spus: Radeți-l, radeți-l, până la temeliile sale.

8 O daughter of Babel, worthy to be destroyed, blessed shall he be that rewardeth thee, as thou hast serued vs.

Fiică a Babilonului, sortită nimicirii; ferice de cel ce îți răsplătește așa cum ne-ai făcut tu nouă.

9 Blessed shall he be that taketh and dasheth thy children against the stones.

Ferice de cel ce ia și zdrobește pe micuții tăi de pietre.