Luke 5
1 Then it came to passe, as the people preassed vpon him to heare the word of God, that he stoode by the lake of Gennesaret,
Ăm una ză Isus stăće lăngă Genezaretsko jezero, kănd gărmadă să astrănžje la jăl să audă vorba alu Dimizov.
2 And sawe two shippes stand by the lakes side, but the fishermen were gone out of them, and were washing their nettes.
Jăl u văzut doj čamcur kum asre pă mal răzămac, kari u lăsat ribari kănd ăš čistile mrežurlje.
3 And he entred into one of the ships, which was Simons, and required him that he would thrust off a litle from the land: and he sate downe, and taught the people out of the ship.
Jăl u tunat ăm čamac kari are alu Šimun, šă lu ăntribat să ăl ămpingă maj ăm sus dă la mal. Atunšje jăl u šăzut žos šă su apukat să ănveci pă gărmadă dă lumi.
4 Now when he had left speaking, he sayd vnto Simon, Lanch out into the deepe, and let downe your nettes to make a draught.
Kănd u fost gata ku ănvăcala, jăl u zăs alu Šimun. “Ămpinži ăm maj adănkă apă šă slăbuzăc mrežurlje ăm apă.”
5 Then Simon answered, and sayd vnto him, Master, we haue trauailed sore all night, and haue taken nothing: neuerthelesse at thy worde I will let downe the net.
Šimun ju ăntors vorba aluj: “Domnu luj, anj lukrat totă nopće šă njimik nanj apukat: ali pă vorba ata ju uj slăbuză mreža ăm napoj ăm apasta.”
6 And when they had so done, they enclosed a great multitude of fishes, so that their net brake.
Kănd u făkut aša jej u apukat mari boglă dă pešć, atit dă mreža kit nu puknje.
7 And they beckened to their parteners, which were in the other ship, that they shoulde come and helpe them, who came then, and filled both the ships, that they did sinke.
Jej ur mužjit la urtašji alor dă pă alčilje čamcur să lji ažući; jej ur vinjit, šă umpljet dovă karur dă pešć dă maj šjeva să ăntupe.
8 Now when Simon Peter saw it, he fel down at Iesus knees, saying, Lord, go from me: for I am a sinfull man.
Kănd u văzut Šimun Petar aje jăl u kăzut la pišjorilje alu Isus šă u zăs: “Maknaleščići dă la minji, Domnu, kă ju mes grešnă om!”
9 For he was vtterly astonied, and all that were with him, for the draught of fishes which they tooke.
Frikă delj svăntă u kăzut pă jej šă pă ominj šje ur vinjit să lji ažući, kănd ur văzut kic pešć ur apukat.
10 And so was also Iames and Iohn the sonnes of Zebedeus, which were companions with Simon. Then Iesus sayde vnto Simon, Feare not: from henceforth thou shalt catch men.
Isto aša asre ămirac Ivan šă Jakov, jej asre Zebedejevi fišjori šă urtašji alu Šimun. Ali Isus u zăs alu Šimun: “Nuc fijă frikă. Dă aku, maj menkulo tu vi apuka pă ominj!”
11 And when they had brought the ships to land, they forsooke all, and followed him.
Aša jej ur adus karurlje dă apă pă mal, ur lăsat kutotu šă lor sljedilit pă jăl.
12 Nowe it came to passe, as he was in a certaine citie, beholde, there was a man full of leprosie, and when he sawe Iesus, he fell on his face, and besought him, saying, Lord, if thou wilt, thou canst make me cleane.
Isus are ăm unu dăm varušurljelje. Om pljin dă gubă lu văzutulă pă jăl šă su arukănt pă đinučiš ăm nenće aluj šă să aruga la jăl: “O Domnu, dakă numa tu vuješć, tu mă poc ăntrima.”
13 So he stretched forth his hand, and touched him, saying, I will, be thou cleane. And immediately the leprosie departed from him.
Isus u măcăt măna aluj šă lu taknulit, šă u zăs: “Ju gănđesk. Fi čistilit!” Šă dănturdata guba lu lăsat.
14 And he commanded him that hee should tell it no man: but Go, sayth he, and shew thy selfe to the Priest, and offer for thy clensing, as Moses hath commanded, for a witnes vnto them.
Atunšje lu purunšjitulă să nu spujă alu njime, čar asta să fakă: Elši să mergă la popă šă să să areći, dă pă aje, dă dokaz dă vražă, vi trăbuji să adušj žrtvă dă čistilală ka kum Mojsije u zapovijedălit.
15 But so much more went there a fame abroad of him, and great multitudes came together to heare, and to be healed of him of their infirmities.
Svat dă jăl su širilit maj pă dăparći, aša dă gărmadă dă lumi ur vinjit să pujă ureći la jăl, šă să fijă ozdravalic.
16 But he kept himselfe apart in the wildernes, and prayed.
A jăl să tărăje pă lok pustulot šă să posvetilaskă la aruguminći.
17 And it came to passe, on a certaine day, as he was teaching, that the Pharises and doctours of the Law sate by, which were come out of euery towne of Galile, and Iudea, and Hierusalem, and the power of the Lord was in him to heale them.
Ăm una ză, Isus ănvăca, ave ăm nenći pă mulc farizej šă učitelj dă zakonu alu Mojsije kari ur vinjit dăm toći kumpănjilje dă Galileja šă Judeja šă dăm Jeruzalem. Pučere alu Domnuluj are ku Isus să ozdravalaskă pă bičež.
18 Then beholde, men brought a man lying in a bed, which was taken with a palsie, and they sought meanes to bring him in, and to lay him before him.
Atunšje šjeva ka ominji ur vinjit šă adušje pă om kari nu puće să umblji. Šă jej gănđe să ăl adukă la Isus.
19 And when they could not finde by what way they might bring him in, because of the preasse, they went vp on the house, and let him downe through the tyling, bed and all, in the middes before Iesus.
Ali nu are lok pă hunđi să ăl adukă ăm nontru dă gužva mari. Aša jej sur urkatăsă pă krov šă lor slăbuzăt ăm nontru păm krov ku pat dă tot la dă dă nenče alu Isus.
20 And when he sawe their faith, he sayd vnto him, Man, thy sinnes are forgiuen thee.
Kănd u văzut ănkriđala alor, jăl u zăs aluj: “Omulji, grehurlje atelji ăs jirtaći.”
21 Then the Scribes and the Pharises began to reason, saying, Who is this that speaketh blasphemies? who can forgiue sinnes, but God onely?
Pă ešće vorbi farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije să gănđe: “Šjinji ăj omusta šje svitešći aša protiv dă Dimizov? Šjinji osim dă Dimizov poći să jerći grehurlje?”
22 But when Iesus perceiued their reasoning, he answered, and sayd vnto them, What reason ye in your hearts?
Isus šćije šje să gănđešći, šă jăl lju zăs: “Adăšje vă ăntribăc ešće stvarur ăm sufljičilje avoštri?
23 Whether is easier to say, Thy sinnes are forgiuen thee, or to say, Rise and walke?
Šje ăj maj ušuri dă zăs: ‘Grehurlje cis jirtaći!’, ili să zăšj: ‘Skolăći šă umblă?’
24 But that ye may know that that Sonne of man hath authoritie to forgiue sinnes in earth, (he sayd vnto the sicke of the palsie) I say to thee, Arise: take vp thy bed, and goe to thine house.
Ali numa să šćijec kă Fišjoru alu Omu ari autoritet aišje pă pămănt să jerći grehurlje. Dakă zăk alu fišjoru kari nu poči să umblji: ‘Skolăći, jec patu šă dući akasă!’”
25 And immediatly he rose vp before them, and tooke vp his bed whereon he lay, and departed to his owne house, praysing God.
Šă odma su skulatăsă šu lot patu pă šje are pă košći, šă u fužjit akasă, šă pă kalji slavale pă Dimizov.
26 And they were all amased, and praysed God, and were filled with feare, saying, Doutlesse we haue seene strange things to day.
Šă toc akulo asre ămirac, šă jej slavale pă Dimizov. Šă ku ămirală svite: “Astăs anj văzut šjeva tari mari!”
27 And after that, he went foorth and sawe a Publicane named Leui, sitting at the receite of custome, and sayd vnto him, Follow me.
Dă pă aje Isus u jišăt afară šă lu văzutulă pă carinik šje să čima Levi, jăl šăđe ăm carinarnică. Isus u zăs: “Sljedilešći mă pă minji!”
28 And he left all, rose vp, and folowed him.
Šă jăl su skulat u lăsat kutotu, šă lu sljedilit.
29 Then Leui made him a great feast in his owne house, where there was a great company of Publicanes, and of other that sate at table with them.
Atunšje Levi ăm kasa aluj u făkut mari slavălală păntru jăl; ku jej šăđe mulc carinici šă alci la masă.
30 But they that were Scribes and Pharises among them, murmured against his disciples, saying, Why eate ye and drinke ye with Publicanes and sinners?
Farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije, sur apukat să gumunjaskă kapu su apukată să svitaskă alu učenikurlje alor: “Adišje mănkăc šă bijec ku carinici šă ku grešnici?”
31 Then Iesus answered, and sayd vnto them, They that are whole, neede not the Physician, but they that are sicke.
Isus u ăntors vorba: “Eje kari ăs sănătoš nu trăbă pă doktor, numa aluje kari ăs bičež.
32 I came not to call the righteous, but sinners to repentance.
Ju nam vinjit să čem šă să ăntork pă pravedni, nego pă grešnă.”
33 Then they said vnto him, Why do the disciples of Iohn fast often, and pray, and the disciples of the Pharises also, but thine eate and drinke?
Jej atunšje jară u zăs: “Učenici alu Ivan šă alu farizejilor postulešći mulći răndur šă să arogă, ali učenici atej mănănkă šă be. Adăšje ăj aša asta?”
34 And he said vnto them, Can ye make the children of the wedding chamber to fast, as long as the bridegrome is with them?
Isus u ăntors vorba: “Pučec să punjec pă gošć dă nuntă să postulaskă kănd ăj mladoženja ku jej?
35 But the dayes will come, euen when the bridegrome shalbe taken away from them: then shall they fast in those dayes.
Ali u vinji ză kănd mladoženja u fi lot ăndărăt dă la jej, šă kănd u vinji vreme jej ur postuli.”
36 Againe he spake also vnto them a parable, No man putteth a piece of a newe garment into an olde vesture: for then the newe renteth it, and the piece taken out of the newe, agreeth not with the olde.
Jăl lju spus dă una usporedbă: “Njime no rupi um dărab dă la novă colă šă su kărpaskă pă bătărnă, kănd ar fašji aje, pă haj novă colă ar ave gaură, a alu haj bătărnă nar pasali dărăbu dă la novă col.
37 Also no man powreth newe wine into olde vessels: for then ye new wine wil breake the vessels, and it will runne out, and the vessels will perish:
Njime nu varsă nov vinu ăm bătărnă šă mari čuturica; nov vinu ar puknji ăm čuturica šă sar vărsa vinu, a čuturica ar propadnuli.
38 But newe wine must be powred into newe vessels: so both are preserued.
Nov vinu trăbă să fijă vărsat ăm novă čuturica.
39 Also no man that drinketh olde wine, straightway desireth newe: for he sayth, The olde is more profitable.
Šă njime dă pă šje u be vin bătărn nu gănđešći să be nov, kă zăšji: ‘Bătărn ăj dăstul dă bun.’”
