Luke 18
1 And he spake also a parable vnto them, to this ende, that they ought alwayes to pray, and not to waxe faint,
Isus u spus usporedba să areći alu učenikur kă om ar trăbuji uvjek să să aroži šă nikad să nu odustulaskă.
2 Saying, There was a iudge in a certaine citie, which feared not God, neither reuereced man.
Jăl u zăs: “Ăm unu varoš are unu sudac. Omusta nu ave frikă dă Dimizov, njiš nu să brigale dă njime šje jej zăšji.
3 And there was a widowe in that citie, which came vnto him, saying, Doe mee iustice against mine aduersarie.
Šă akulo are una vădojă ăm varušula kari stalno vinje akulo la jăl, šă să aruga: ‘Apără mă dă dužmanu amnjov.’
4 And hee would not of a long time: but afterward he said with himselfe, Though I feare not God, nor reuerence man,
Una vremi nuj ažuta. Dă pă aje su apukat să să ăngănđaskă: ‘Nu am njiš šefălj frikă dă Dimizov, ili brigă pă lăngă ominj.
5 Yet because this widowe troubleth mee, I will doe her right, lest at the last shee come and make me wearie.
Kum gođe, ju uj ažuta alu asta udovică kă mult mă dosadalešći. Uj apăra, inače mu dosadali ku vinjala šă ku ăntribalurlje alji.’”
6 And the Lord said, Heare what the vnrighteous iudge saith.
Atunšje Domnu Isus u zăs: “Ac băgat sama šje šu zăs săngur aluj sudacu hamiš?
7 Now shall not God auenge his elect, which cry day and night vnto him, yea, though he suffer long for them?
Šă atunšje nu da Dimizov điriptaći šă zaštită alu lume akuljesă aluj kari plănži la jăl zuva šă nopće šă jăl are strpljiv ku jej.
8 I tell you he will auenge them quickly: but when the Sonne of man commeth, shall he finde faith on the earth?
Ju vă zăk kă jăl u ažuta ku điriptači šă ku zaštită pă friš. Ali uj afla Fišjoru alu Omuluj dăstafelă ănkriđală ăm ominj kănd ju muj ăntoršji pă pămănt?”
9 He spake also this parable vnto certaine which trusted in themselues that they were iust, and despised other.
Isus u spus alta puvešči, alu orikic ominj kari asre tari uvjerilică ăm pravednostu alor, a jej pă alci să ujtă ku măržnjă.
10 Two men went vp into the Temple to pray: the one a Pharise, and the other a Publican.
Jăl u zăs: “Doj ominj ur mers sus ăm Hram să să aroži. Unu dăm jej are farizej, šă altu om are carinik.
11 The Pharise stoode and prayed thus with himselfe, O God, I thanke thee that I am not as other men, extortioners, vniust, adulterers, or euen as this Publican.
Farizeju su skulat sus šă u zăs asta aruguminći păntru dă jăl: ‘O Dimizolje, ju dov hvală cijă kă nu mes ju ka hešćelanc ominj: pulkućic, hamiš, preljubnik, ili čak ka asta carinik.
12 I fast twise in the weeke: I giue tithe of all that euer I possesse.
Ju postulesk dovă răndur pă săptămănă; dov desetina cijă dă kutotu šje zaradalesk.’
13 But the Publican standing a farre off, woulde not lift vp so much as his eyes to heauen, but smote his brest, saying, O God, be mercifull to me a sinner.
Cariniku pă haje parći, u rămas dă parći, šă nu su ăndura să răđiši očiš ăm nor, numa ăš băče čeptu dă žalji šă zăšje: ‘Dimizolje aj milă dă minji grešnik!’
14 I tell you, this man departed to his house iustified, rather then the other: for euery man that exalteth himselfe, shall be brought lowe, and he that humbleth himselfe, shalbe exalted.
Ju ăc zăk kă ala poreznik u mers akasă opravdan la Dimizov, a farizej nu. A tot omu kari să răđika săngur u fi ponizilit, ali eje kari u fi ponizni u fi răđikac.”
15 They brought vnto him also babes that he should touche them. And when his disciples sawe it, they rebuked them.
Jej ur adus isto aša šă pă mišj kupijiš, să pujă Isus mănjilje pă jej să lji blagoslovulaskă. Ali kănd ur văzut aje učenici jej ljur svătit să ăj đe uđină.
16 But Iesus called them vnto him, and said, Suffer the babes to come vnto mee, and forbid them not: for of such is the kingdome of God.
Isus lju čimat atunšje la jăl šă u zăs: “Lasălji pă kupiji să vijă la minji šă nu lji branalec, kă kraljevstva alu Dimizov pripadalešći alu dastafel ka jej.
17 Verely I say vnto you, whosoeuer receiueth not the kingdome of God as a babe, he shall not enter therein.
Anume, ju vă zăk: ‘Kă kari gođe no fi ka kupiji mišj ponizni nor puće să tunji ăm kraljevstva alu Dimizov.’”
18 Then a certaine ruler asked him, saying, Good Master, what ought I to doe, to inherite eternall life? (aiōnios g166)
Are unu vladar akulo kari u ăntribat pă Isus: “Bun Učitelju, šje trăbă să fak să kapăt kust dă erikeš?” (aiōnios g166)
19 And Iesus said vnto him, Why callest thou me good? none is good, saue one, euen God.
Ju zăs Isus aluj: “Adăšje mă čem pă minji bun? Njime nuj bun čar unu Dimizov.
20 Thou knowest the comandements, Thou shalt not commit adulterie: Thou shalt not kill: Thou shalt not steale: Thou shalt not beare false witnes: Honour thy father and thy mother.
Zapovjedurlje alu Dimizov šćijă: ‘Nu fă preljub’, ‘Nu amură’, ‘Nu fura’, ‘Nu svedočuli ăm mišjună’, ‘Poštivălešćic pă tatusu šă pă mumăta.’”
21 And hee saide, All these haue I kept from my youth.
Jăl zăs: “Da šă asta am păzăt dăm tănjireme ame.”
22 Nowe when Iesus heard that, he saide vnto him, Yet lackest thou one thing. Sell all that euer thou hast, and distribute vnto the poore, and thou shalt haue treasure in heauen, and come follow mee.
Kănd u auzăt Isus aje, jăl ju zăs: “Ali ac ibizešći una stvară: dući šă vinđic kutotu šje aj, ămparcă banji alu sărašj, šă tu vi ave găzdăšijă ăm nor. Atunšje hajd šă sljedilešćimă pă minji.”
23 But when he heard those things, he was very heauie: for he was marueilous riche.
Ali kănd u auzăt aje, tari su ăntristat kă jăl are găzdak ša nu gănđe kutotu să văndă.
24 And when Iesus sawe him very sorowfull, he said, With what difficultie shall they that haue riches, enter into the kingdome of God!
Kănd u văzut Isus kită dă tari su razočaralit, jăl u zăs: “Kită dă grov ăj dă eje kari ăs găzdašj să tunji ăm kraljevstva alu Dimizov!
25 Surely it is easier for a camel to go through a needles eye, then for a riche man to enter into the kingdome of God.
Maj ušuri ăj alu devi să tunji păm urečilje dă ak, dă kită alu găzdak să tunji ăm kraljevstva alu Dimizov.”
26 Then said they that heard it, And who then can be saued?
Hej šje punje ureći ur zăs pă aje: “Šinji atunšje poći fi spasalit?”
27 And he said, The things which are vnpossible with men, are possible with God.
Isus u ăntors vorba: “Šje ăj nemoguće alu om, ăj moguće alu Dimizov.”
28 Then Peter said, Loe, we haue left all, and haue followed thee.
Atunšje Petar u zăs: “Benji noj anj lăsat kutotu, šă čanj sljedilit pă činji.”
29 And he said vnto them, Verely I say vnto you, there is no man that hath left house, or parents, or brethren, or wife, or children for the kingdome of Gods sake,
Isus u ăntors u alor vorba: “Anume, ju vă zăk, kă šinji gođe ăš lasă kasaš, ili pă băšăcaš, ili pă fraciš, ili pă mumăsa šă pă tatusu, ili kupijiš păntru kraljevstva alu Dimizov,
31 Then Iesus tooke vnto him ye twelue, and said vnto them, Beholde, we goe vp to Hierusalem, and all things shalbe fulfilled to the Sonne of man, that are writttn by the Prophets.
Isus u čimat pă dvanaest apostolur la jăl, šă u zăs: “Punjec ureči, noj mărženj ăm Jeruzalem šă kutotu akulo šje u fost skris dă la proroš ăm kenvija svăntă dă minji, Fišjoru Omuluj a aje su dogoduli:
32 For he shall be deliuered vnto the Gentiles, and shalbe mocked, and shalbe spitefully entreated, and shalbe spitted on.
Jej mu predali ăm mănjilje alu ominj kari nus Židovi šă dăm minji šor fašji šuf, uj fi bătut, jej mu skipa,
33 And when they haue scourged him, they will put him to death: but the thirde day hee shall rise againe.
šă dă pă šje uj fi bičevălit šă uj fi amurăt, ali dă pă aje ju uj uskrsnuli treća zuva.”
34 But they vnderstood none of these things, and this saying was hidde from them, neither perceiued they the things, which were spoken.
Učenici nu ščije njimik dă asta. Elje vorbi ljur fost askunšă, šă jej nor prišjiput njimika šje să ăngănđe Isus.
35 And it came to passe, that as he was come neere vnto Iericho, a certaine blinde man sate by the way side, begging.
Kum ăs re apropi ăm Jerihon, šjeva ka omu orb šăđe pă drik šă kulduže.
36 And when he heard the people passe by, he asked what it meant.
Kănd omu orb u auzăt kă gărmadă trešji pă akulo, jăl su ăntribat šje ăj aje.
37 And they saide vnto him, that Iesus of Nazareth passed by.
Aša jur spus kă Isus dăm Nazaret u trikut pă akulo.
38 Then hee cried, saying, Iesus the Sonne of Dauid, haue mercie on me.
Pă aje u mužjit: “Isuse Fišjoru alu David, mă arog la činji aj milă dă minji!”
39 And they which went before, rebuked him that he shoulde holde his peace, but he cried much more, O Sone of Dauid, haue mercie on me.
Lume kari umblă ăm nenći ăj zăšje să takă, ali jăl su apukat šă maj tari să mužjaskă la jăl: “O Fišjoru alu David aj milă dă minji!”
40 And Iesus stoode stil, and commanded him to be brought vnto him. And when he was come neere, he asked him,
Atunšje Isus u stat šă u dat zapovjed să ăl adukă la jăl. Jăl lu ăntribat:
41 Saying, What wilt thou that I doe vnto thee? And he said, Lord, that I may receiue my sight.
“Šje gănđešć să fak păntru činji?” Šă jăl u ăntors vorba: “O Domnu, ju gănđesk să văd!”
42 And Iesus said vnto him, Receiue thy sight: thy faith hath saued thee.
Isus ju zăs: “Ujtăći! Ănkriđala ata ću ozdravalită.”
43 Then immediatly he receiued his sight, and followed him, praysing God: and all the people, when they sawe this, gaue praise to God.
Šă jăl odma u kăpătat să vadă. Šă lu sljedilit pă Isus, šă slavale pă Dimizov. Šă totă lume kari ur văzut dăđe slavă alu Dimizov.
