Job 7
1 Is there not an appointed time to man vpon earth? and are not his dayes as the dayes of an hyreling?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 As a seruant longeth for the shadowe, and as an hyreling looketh for the ende of his worke,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 So haue I had as an inheritance the moneths of vanitie, and painefull nights haue bene appointed vnto me.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 If I layed me downe, I sayde, When shall I arise? and measuring the euening I am euen full with tossing to and from vnto the dawning of the day.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 My flesh is clothed with wormes and filthinesse of the dust: my skinne is rent, and become horrible.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 My dayes are swifter then a weauers shittle, and they are spent without hope.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Remember that my life is but a wind, and that mine eye shall not returne to see pleasure.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 The eye that hath seene me, shall see me no more: thine eyes are vpon me, and I shall be no longer.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 As the cloude vanisheth and goeth away, so he that goeth downe to the graue, shall come vp no more. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 He shall returne no more to his house, neither shall his place knowe him any more.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 Therefore I will not spare my mouth, but will speake in the trouble of my spirite, and muse in the bitternesse of my minde.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Am I a sea or a whalefish, that thou keepest me in warde?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 When I say, My couch shall relieue me, and my bed shall bring comfort in my meditation,
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 Then fearest thou me with dreames, and astonishest me with visions.
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 Therefore my soule chuseth rather to be strangled and to die, then to be in my bones.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 I abhorre it, I shall not liue alway: spare me then, for my dayes are but vanitie.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 What is man, that thou doest magnifie him, and that thou settest thine heart vpon him?
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 And doest visite him euery morning, and tryest him euery moment?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Howe long will it be yer thou depart from me? thou wilt not let me alone whiles I may swallowe my spettle.
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 I haue sinned, what shall I do vnto thee? O thou preseruer of me, why hast thou set me as a marke against thee, so that I am a burden vnto my selfe?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 And why doest thou not pardon my trespasse? and take away mine iniquitie? for nowe shall I sleepe in the dust, and if thou seekest me in the morning, I shall not be found.
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
