Job 4
1 Then Eliphaz the Temanite answered, and sayde,
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 If we assay to commune with thee, wilt thou be grieued? but who can withholde himselfe from speaking?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Behold, thou hast taught many, and hast strengthened the wearie hands.
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Thy wordes haue confirmed him that was falling, and thou hast strengthened the weake knees.
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 But now it is come vpon thee, and thou art grieued: it toucheth thee, and thou art troubled.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Is not this thy feare, thy confidence, thy pacience, and the vprightnesse of thy wayes?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Remember, I pray thee: who euer perished, being an innocent? or where were the vpright destroyed?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 As I haue seene, they that plow iniquitie, and sowe wickednesse, reape the same.
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 With the blast of God they perish, and with the breath of his nostrels are they cosumed.
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 The roaring of the Lion, and the voyce of the Lionesse, and the teeth of the Lions whelpes are broken.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 The Lyon perisheth for lacke of pray, and the Lyons whelpes are scattered abroade.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 But a thing was brought to me secretly, and mine eare hath receiued a litle thereof.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In the thoughtes of ye visions of the night, when sleepe falleth on men,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Feare came vpon me, and dread which made all my bones to tremble.
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 And the wind passed before me, and made the heares of my flesh to stande vp.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Then stoode one, and I knewe not his face: an image was before mine eyes, and in silence heard I a voyce, saying,
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Shall man be more iust then God? or shall a man be more pure then his maker?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Beholde, he founde no stedfastnesse in his Seruants, and laid follie vpon his Angels.
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Howe much more in them that dwell in houses of clay, whose foundation is in the dust, which shalbe destroyed before the moth?
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 They be destroyed from the morning vnto the euening: they perish for euer, without regarde.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Doeth not their dignitie goe away with them? do they not die, and that without wisdom?
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
