Job 30
1 Bvt now they that are yonger then I, mocke me: yea, they whose fathers I haue refused to set with the dogges of my flockes.
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 For whereto shoulde the strength of their handes haue serued mee, seeing age perished in them?
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 For pouertie and famine they were solitary, fleeing into the wildernes, which is darke, desolate and waste.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 They cut vp nettels by the bushes, and the iuniper rootes was their meate.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 They were chased forth from among men: they shouted at them, as at a theefe.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 Therfore they dwelt in the clefts of riuers, in the holes of the earth and rockes.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 They roared among the bushes, and vnder the thistles they gathered themselues.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 They were the children of fooles and the children of villaines, which were more vile then the earth.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 And now am I their song, and I am their talke.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They abhorre me, and flee farre from mee, and spare not to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 Because that God hath loosed my corde and humbled mee, they haue loosed the bridle before me.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 The youth rise vp at my right hand: they haue pusht my feete, and haue trode on me as on the paths of their destruction.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They haue destroyed my paths: they tooke pleasure at my calamitie, they had none helpe.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 They came as a great breach of waters, and vnder this calamitie they come on heapes.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 Feare is turned vpon mee: and they pursue my soule as the winde, and mine health passeth away as a cloude.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 Therefore my soule is nowe powred out vpon me, and the dayes of affliction haue taken holde on me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 It pearceth my bones in the night, and my sinewes take no rest.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 For the great vehemencie is my garment changed, which compasseth me about as the colar of my coate.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 He hath cast me into the myre, and I am become like ashes and dust.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 Whe I cry vnto thee, thou doest not heare me, neither regardest me, when I stand vp.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Thou turnest thy selfe cruelly against me, and art enemie vnto mee with the strength of thine hand.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Thou takest me vp and causest mee to ride vpon the winde, and makest my strength to faile.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 Surely I knowe that thou wilt bring mee to death, and to the house appoynted for all the liuing.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 Doubtles none can stretch his hand vnto the graue, though they cry in his destruction.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 Did not I weepe with him that was in trouble? was not my soule in heauinesse for the poore?
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 Yet when I looked for good, euill came vnto me: and when I waited for light, there came darkenesse.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My bowels did boyle without rest: for the dayes of affliction are come vpon me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I went mourning without sunne: I stood vp in the congregation and cryed.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I am a brother to the dragons, and a companion to the ostriches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skinne is blacke vpon me, and my bones are burnt with heate.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 Therefore mine harpe is turned to mourning, and mine organs into the voyce of them that weepe.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
