< Ecclesiastes 4 >

1 So I turned and considered all the oppressions that are wrought vnder the sunne, and beholde the teares of the oppressed, and none comforteth them: and lo, the strength is of the hand of them that oppresse them, and none comforteth them.
Astfel m-am întors și am luat în considerare toate oprimările făcute sub soare; și iată, lacrimile celor oprimați și nu au avut mângâietor; și de partea opresorilor lor era putere; dar ei nu au avut mângâietor.
2 Wherefore I praysed the dead which now are dead, aboue the liuing, which are yet aliue.
De aceea am lăudat pe morții care sunt deja morți, mai mult decât pe viii care sunt încă vii.
3 And I count him better then them both, which hath not yet bin: for he hath not seene the euill workes which are wrought vnder the sunne.
Da, mai bine decât amândoi este cel care încă nu este, care încă nu a văzut lucrarea rea făcută sub soare.
4 Also I beheld all trauaile, and all perfection of workes that this is ye enuie of a man against his neighbour: this also is vanitie and vexation of spirit.
Din nou, am luat în considerare toată osteneala și fiecare lucrare dreaptă, pentru aceasta un om este invidiat de aproapele său. Aceasta este de asemenea deșertăciune și chinuire a duhului.
5 The foole foldeth his hands, and eateth vp his owne flesh.
Prostul își încrucișează mâinile și își mănâncă propria carne.
6 Better is an handfull with quietnesse, then two handfuls with labour and vexation of spirit.
Mai bine este o mână plină, cu liniște, decât amândouă mâinile pline, dar cu osteneală și chinuire a duhului.
7 Againe I returned, and sawe vanitie vnder the sunne.
Atunci m-am întors și am văzut deșertăciune sub soare.
8 There is one alone, and there is not a second, which hath neither sonne nor brother, yet is there none end of all his trauaile, neither can his eye be satisfied with riches: neither doeth he thinke, For whome doe I trauaile and defraude my soule of pleasure? this also is vanitie, and this is an euill trauaile.
Este unul singur și nu este un al doilea; da, el nu are nici copil, nici frate, totuși nu este sfârșit la toată munca lui, nici nu se satură ochiul lui cu bogății, nici nu spune: Pentru cine muncesc eu și îmi văduvesc sufletul de bine? Aceasta este de asemenea deșertăciune, da, este osteneală grea.
9 Two are better then one: for they haue better wages for their labour.
Doi sunt mai buni decât unul, pentru că au o bună răsplată pentru munca lor.
10 For if they fal, the one wil lift vp his felow: but wo vnto him that is alone: for he falleth, and there is not a second to lift him vp.
Căci dacă ar cădea se ridică unul pe altul; dar vai celui ce este singur când cade, pentru că el nu are pe un altul să îl ridice.
11 Also if two sleepe together, then shall they haue heate: but to one how should there be heate?
Din nou, dacă doi se culcă împreună, le este cald; dar cum poate unul singur să se încălzească?
12 And if one ouercome him, two shall stand against him: and a threefolde coard is not easily broken.
Și dacă cineva îl învinge pe unul, doi i se vor împotrivi; și o frânghie împletită în trei nu se rupe repede.
13 Better is a poore and wise childe, then an olde and foolish King, which will no more be admonished.
Mai bine este un copil sărac și înțelept decât un împărat bătrân și prost, care refuză să se mai lase avertizat.
14 For out of the prison he commeth forth to reigne: when as he that is borne in his kingdome, is made poore.
Căci din închisoare el iese să domnească; după cum la fel cel născut în împărăția sa devine sărac.
15 I behelde all the liuing, which walke vnder the sunne, with the second childe, which shall stand vp in his place.
Am luat în considerare pe toți cei vii care umblă sub soare, împreună cu al doilea copil care se va ridica în locul lui.
16 There is none ende of all the people, nor of all that were before them, and they that come after, shall not reioyce in him: surely this is also vanitie and vexation of spirit.
Fără sfârșit este tot poporul și toți ce au fost înaintea lor; de asemenea cei ce vor veni mai pe urmă nu se vor bucura de el. Cu adevărat și aceasta este deșertăciune și chinuire a duhului.

< Ecclesiastes 4 >