< Job 9 >
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 “Yes, I know all that! But how can anyone be right before God?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 If you wanted to argue with God, God could ask a thousand questions that no-one could answer.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 God is so wise and so powerful that no-one could challenge him and win.
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 God moves the mountains suddenly; he overturns them in his anger.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 He shakes the earth, making its foundations quake.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 He is the one who can command the sun not to rise and the stars not to shine.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 He alone is the one who stretches out the heavens and walks on the waves of the sea.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 He made the constellations of the Bear, Orion, the Pleiades, and the stars of the southern sky.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 He is the one who does incredible things that are beyond our understanding, marvelous things that are uncountable.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 But when he passes by me, I don't see him; when he moves on, he is invisible to me.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 If he takes away, who can prevent him? Who is going to ask him, ‘What are you doing?’
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 God does not restrain his anger; he crushes Rahab's helpers underfoot.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 So how much less could I answer God, or choose my words to argue with him!
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Even though I'm right, I can't answer him. I must plead for mercy from my judge.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Even if I called him to come and he responded, I don't believe he would listen to me.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 He pounds me with the winds of a storm; he wounds me time and again, without giving a reason.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 He doesn't give me a chance even to catch my breath; instead he fills my life with bitter suffering.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 If it's a question of strength, then God is the strongest. If it's a question of justice, then who will set a time for my case?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Even though I am right, my own mouth would condemn me; even though I am innocent, he would prove me wrong.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 I am innocent! I don't care what happens to me. I hate my life!
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 That's why I say, ‘It makes no difference to God. He destroys both the innocent and the wicked.’
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 When disaster strikes suddenly he mocks the despair of the innocent.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 The earth has been handed over to the wicked; he blinds the eyes of the judges—if it's not him who does this, then who is it?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 The days of my life race by like a runner, rushing past without me seeing any happiness.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 They pass by like fast sailing ships, like an eagle swooping down on its prey.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 If I said to myself, ‘I will forget my complaints; I will stop crying and be happy,’
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 I would still be terrified at all my suffering because you, God, will not say I'm innocent.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Since I'm condemned, what's the point in arguing?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Even if I wash myself with pure mountain water and clean my hands with soap,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 you would toss me into a slime pit so that even my own clothes would hate me!
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 For God is not a mortal being like me, I can't defend myself or take him to court.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 If only there was an arbitrator who could bring us both together!
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 I wish God would stop beating me with his rod and terrifying me!
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Then I could speak up without being afraid—but since I am, I can't!”
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.