Job 7
1 “Isn't life for human beings like serving a sentence of hard labor? Don't their days pass like those of a hired laborer?
Nu este un timp rânduit omului pe pământ? Nu sunt de asemenea zilele lui ca zilele unui angajat?
2 Like some slave longing for a bit of shade, like a hired hand anxiously waiting for pay day,
Precum un servitor cu ardoare dorește umbra și cum un angajat așteaptă răsplata muncii sale,
3 I've been given months of emptiness and nights of misery.
Așa sunt eu făcut să moștenesc luni de deșertăciune; și nopți obositoare îmi sunt rânduite.
4 When I go to bed I ask, ‘When shall I get up?’ But the night goes on and on, and I toss and turn until dawn.
Când mă culc, eu spun: Când mă voi ridica și noaptea să fi trecut? Și sunt sătul de răsuciri până la răsăritul zilei.
5 My body is covered with maggots and caked in dirt; my skin is cracked, with oozing sores.
Carnea mea este îmbrăcată cu viermi și bulgări de țărână; pielea mea este crăpată și a devenit dezgustătoare.
6 My days pass quicker than a weaver's shuttle and they come to an end without hope.
Zilele mele sunt mai iuți decât suveica țesătorului și sunt petrecute fără speranță.
7 Remember that my life is just a breath; I will not see happiness again.
Amintește-ți că viața mea este vânt, ochiul meu nu va mai vedea binele.
8 Those watching me won't see me anymore; your eyes will be looking for me, but I will be gone.
Ochiul celui ce m-a văzut nu mă va mai vedea, ochii tăi sunt peste mine și eu nu mai sunt.
9 When a cloud disappears, it's gone, just as anyone who goes down to Sheol does not come back up. (Sheol h7585)
Precum norul este mistuit și se împrăștie, tot așa cel ce coboară în mormânt nu va mai urca. (Sheol h7585)
10 They will never return home, and the people they knew will forget them.
Nu se va mai întoarce la casa lui, nici locul lui nu îl va mai cunoaște.
11 So, no, I won't hold my tongue—I will speak in the agony of my spirit; I will complain in the bitterness of my soul.
De aceea nu îmi voi înfrâna gura; voi vorbi în chinul duhului meu, mă voi plânge în amărăciunea sufletului meu.
12 Am I the sea or a sea monster that you have to guard me?
Sunt eu o mare sau o balenă, de ai pus o gardă peste mine?
13 If I tell myself, ‘I'll feel better if I lie down in my bed,’ or ‘it will help me to lie down on my couch,’
Când spun: Patul meu mă va mângâia, culcușul meu îmi va ușura plângerea;
14 then you scare me so much with dreams and terrify me with visions
Atunci tu mă înspăimânți cu vise și mă îngrozești prin viziuni,
15 that I would rather be strangled—I would rather die than become just a bag of bones.
Astfel că sufletul meu alege strangulare și moarte mai degrabă decât viața mea.
16 I hate my life! I know I won't live long. Leave me alone because my life is just a breath.
Sunt scârbit de ea; nu voi trăi întotdeauna; lasă-mă în pace, căci zilele mele sunt deșertăciune.
17 Why are human beings so important to you; why are you so concerned about them
Ce este omul să îl preamărești? Și să îți apleci inima peste el?
18 that you inspect them every morning and test them every moment? Won't you ever stop staring at me?
Și să îl cercetezi în fiecare dimineață și să îl încerci în fiecare clipă?
19 Won't you ever leave me alone long enough to catch my breath?
Cât timp nu te vei depărta de mine, nici nu mă vei lăsa în pace până ce îmi voi fi înghițit scuipatul?
20 What have I done wrong? What have I done to you, Watcher of Humanity? Why have you made me your target, so that I'm a burden even to myself?
Am păcătuit, ce să îți fac, păzitorule de oameni? De ce m-ai pus ca semn împotriva ta, astfel încât sunt o povară pentru mine însumi?
21 If so why don't you pardon my sins, and take away my guilt? Right now I'm going to lie down in the dust, and though you will look for me, I will be gone.”
Și de ce nu îmi ierți fărădelegea și nu îmi iei nelegiuirea? Căci acum voi dormi în țărână; și mă vei căuta dimineața, dar nu voi mai fi.
