Job 14
1 Life is short and full of trouble,
Omul născut din femeie are zile puține și este plin de tulburare.
2 like a flower that blooms and withers, like a passing shadow that soon disappears.
Răsare asemenea unei flori și este retezat; el fuge de asemenea ca o umbră și nu rămâne.
3 Do you even notice me, God, and why do you have to drag me to court?
Și îți deschizi ochii asupra unuia ca acesta și mă aduci în judecată cu tine?
4 Who can bring something clean of what is unclean? No one.
Cine poate aduce un lucru curat dintr-unul necurat? Niciunul.
5 You have determined how long we shall live—the number of months, a time limit on our lives.
Văzând că zilele îi sunt hotărâte, numărul lunilor sale sunt cu tine; tu i-ai rânduit hotarele lui ca el să nu le poată trece;
6 So leave us alone and give us some peace—so like a laborer we could enjoy a few hours of rest at the end of the day.
Întoarce-te de la el, ca să se odihnească, până ce va împlini, ca un angajat, ziua sa.
7 Even a tree that's cut down has the hope of sprouting again, of sending up shoots and continuing to live.
Căci este speranță pentru un pom, dacă este tăiat, că va răsări din nou și că ramura lui tânără nu va înceta.
8 Even though its roots grow old in the earth, and its stump dies in the ground,
Deși rădăcina lui îmbătrânește în pământ și trunchiul lui moare în pământ,
9 just a trickle of water will make it bud and grow branches like a young plant.
Totuși prin mirosul apei, el va înmuguri și va da lăstari ca o plantă.
10 But human beings die, their strength dwindles away; they perish, and where are they then?
Dar omul moare și se risipește; și omul își dă duhul și unde este el?
11 Like water evaporating from a lake and a river that dries up and disappears,
Precum apele dispar din mare și potopul seacă și se usucă,
12 so human beings lie down and don't get up again. Until the heavens cease to exist they will not awake from their sleep.
Astfel omul se culcă și nu se ridică, până când cerurile nu vor mai fi, ei nu se vor trezi, nici nu vor fi sculați din somnul lor.
13 I wish you would hide me in Sheol; conceal me there until your anger is gone. Set a definite time for me there, and remember me! (Sheol h7585)
O, de m-ai ascunde în mormânt, de m-ai ține în taină, până îți va trece furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit și să îți amintești de mine! (Sheol h7585)
14 Will the dead live again? Then I would have hope through all my time of trouble until my release comes.
Dacă un om moare, va trăi el din nou? Voi aștepta toate zilele timpului meu rânduit, până când vine schimbarea mea.
15 You would call and I would answer you; you would long for me, the being that you made.
Tu vei chema și îți voi răspunde; vei avea dorință pentru lucrarea mâinilor tale.
16 Then you would look after me and wouldn't be watching me to see if I sinned.
Căci acum îmi numeri pașii; nu veghezi tu asupra păcatului meu?
17 My sins would be sealed up in a bag and you would cover my guilt.
Fărădelegea mea este sigilată într-un sac și îmi coși nelegiuirea.
18 But just as the mountains crumble and fall, and the rocks tumble down;
Și, cu siguranță, muntele căzând ajunge de nimic și stânca este mutată din locul ei.
19 as water wears away the stones, as floods wash away the soil, so you destroy the hope people have.
Apele tocesc pietrele; tu speli din țărâna pământului lucrurile care cresc și distrugi speranța omului.
20 You continually overpower them and they pass away; you distort their faces in death and send them away.
Îl învingi pentru totdeauna și el trece; îi schimbi înfățișarea și îl trimiți departe.
21 Their children may become important or fall from their positions, but they don't know or see any of this.
Fiii lui ajung la onoare și el nu știe; sunt înjosiți, dar el nu pricepe aceasta.
22 As people die they only know their own pain and are sad for themselves.”
Dar carnea lui pe el va avea durere și sufletul său în el va jeli.
