Genesis 43
1 The famine continued to be really bad in Canaan,
Şi foametea era aspră în ţară.
2 so once they had finished the grain they'd brought from Egypt, their father told them, “You have to go back and buy some more grain for us.”
Şi s-a întâmplat, după ce au terminat de mâncat grânele pe care le-au adus din Egipt, că tatăl lor le-a spus: Mergeţi din nou, cumpăraţi-ne puţină hrană.
3 But Judah responded, “The man was adamant when he warned us, ‘I won't even see you unless your brother is with you.’
Şi Iuda i-a vorbit, spunând: Bărbatul ne-a avertizat hotărât, spunând: Nu îmi veţi vedea faţa decât dacă fratele vostru va fi cu voi.
4 If you send our brother Benjamin with us then we'll go and buy food for you.
Dacă voieşti să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi vom cumpăra pentru tine hrană;
5 But if you won't send him, then we won't go, because the man was very clear, ‘I won't even see you unless your brother is with you.’”
Dar dacă nu voieşti să îl trimiţi, nu vom coborî, pentru că acel bărbat ne-a spus: Nu veţi vedea faţa mea, decât dacă fratele vostru va fi cu voi.
6 “Why have you made things so bad for me by telling the man you had another brother?” Israel asked.
Şi Israel a spus: Pentru ce aţi lucrat aşa de rău cu mine, încât să spuneţi acelui bărbat că mai aveţi un frate?
7 “The man kept on asking direct questions about us and our family like ‘Is your father still alive?’ and ‘Do you have another brother?’” they replied. “We just answered his questions. How were we to know he'd say, ‘Bring your brother here!’?”
Iar ei au spus: Acel bărbat ne-a întrebat cu de-amănuntul despre starea noastră şi despre rudenia noastră, spunând: Este tatăl vostru încă în viaţă? Mai aveţi vreun alt frate? Şi noi i-am spus conform cu tonul acestor cuvinte, puteam noi să ştim cu adevărat că el va spune: Coborâţi pe fratele vostru aici?
8 Judah said to his father Israel, “Send the boy in my care, and we'll leave immediately, so that we can stay alive and not die—and that includes you and us and our children!
Şi Iuda i-a spus lui Israel, tatăl său: Trimite băiatul cu mine şi ne vom ridica şi vom merge; ca să trăim şi să nu murim deopotrivă noi şi tu şi micuţii noştri.
9 I promise to take care of him—I'll be personally responsible for bringing him back to you. If I don't, then I will always carry the blame!
Eu voi fi garanţie pentru el; din mâna mea îl vei cere; dacă nu ţi-l aduc şi nu îl pun înaintea ta, atunci să suport eu vina pentru totdeauna;
10 Now let's go, because if we hadn't hesitated, we could have gone there and come back twice by now.”
Căci dacă nu am fi întârziat, cu adevărat acum am fi întorşi şi de această a doua oară.
11 “If it has to be, then this is what you'll do,” Israel replied. “Take with you the best our country produces. Pack your bags with gifts for the man—balm, a little honey, spices, myrrh, pistachios, and almonds.
Şi tatăl lor, Israel, le-a spus: Dacă aşa trebuie să fie acum, faceţi aceasta; luaţi din cele mai bune roade din ţară în vasele voastre şi duceţi-i înapoi un dar acelui bărbat, puţin balsam şi puţină miere, mirodenii şi smirnă, nuci şi migdale;
12 Take double the money that was returned to you in your sacks—maybe it was a mistake.
Şi luaţi dublul banilor în mâna voastră; şi banii care au fost aduşi înapoi la gura sacilor voştri, duceţi-i înapoi în mâna voastră; poate aceasta a fost o neatenţie.
13 Take your brother and go back to the man right away.
Luaţi de asemenea pe fratele vostru şi ridicaţi-vă, mergeţi din nou la acel bărbat;
14 May God Almighty make the man treat you kindly so when you come before him he'll release your other brother and send Benjamin back. As for me, if I am to lose all my children, then so be it.”
Şi Dumnezeu cel Atotputernic să vă dea milă înaintea acelui bărbat, ca el să trimită pe celălalt frate al vostru şi pe Beniamin. Dacă este să fiu văduvit de copiii mei, eu sunt văduvit.
15 So they packed the gifts, took double the money, and set off, accompanied by Benjamin. They arrived in Egypt and went to have an audience with Joseph.
Şi bărbaţii au luat acel dar şi au luat dublul banilor în mâna lor şi pe Beniamin; şi s-au ridicat şi au coborât în Egipt şi au stat înaintea lui Iosif.
16 When Joseph saw Benjamin was with them, he told his household supervisor, “Take these men to my house. Slaughter an animal and make a meal, for they are going to eat with me at noon.”
Şi când Iosif a văzut pe Beniamin cu ei, a spus administratorului casei sale: Adu aceşti bărbaţi în casă şi înjunghie animale şi pregăteşte, pentru că aceşti bărbaţi vor mânca cu mine la amiază.
17 The man did as Joseph ordered and took them to Joseph's house.
Şi bărbatul a făcut cum Iosif a cerut; şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif.
18 They were really worried that they were being taken to Joseph's house. “It's because of the money that was put in our sacks the first time we came,” they said to each other. “That's why we're being brought in—so he can accuse us and attack us! He'll make us his slaves and take our donkeys!”
Şi bărbaţii s-au temut, deoarece au fost aduşi în casa lui Iosif; şi au spus: Din cauza banilor care au fost întorşi înapoi în sacii noştri de prima dată suntem aduşi înăuntru; ca el să caute motiv împotriva noastră şi să cadă asupra noastră şi să ne ia ca robi şi măgarii noştri.
19 So they went and spoke to Joseph's household supervisor at the entrance to the house.
Şi s-au apropiat de administratorul casei lui Iosif şi au vorbit îndeaproape cu el la uşa casei,
20 “Please excuse us, my lord,” they said. “We came down the first time to buy food,
Şi au spus: Vai, domnule, noi, într-adevăr, am coborât de prima dată pentru a cumpăra hrană.
21 and when we stopped for the night, we opened our sacks and each of us found our money—the exact amount—at the top of our sacks. So we've brought it back with us.
Şi s-a întâmplat când am venit la han, că am deschis sacii noştri şi, iată, banii fiecărui bărbat erau la gura sacului său, banii noştri în greutate deplină; şi noi am adus aceşti bani înapoi în mâna noastră.
22 We've also brought more money to buy food. We've no idea who put our money in our sacks!”
Şi alţi bani am adus aici în mâna noastră pentru a cumpăra hrană; nu putem spune cine a pus banii noştri în sacii noştri.
23 “Everything's fine!” he told them. “Don't worry! Your God, the God of your father, must have given you the treasure hidden in your sacks. I got your money.” Then he brought Simeon out to meet them.
Iar el a spus: Pace vouă, nu vă temeţi; Dumnezeul vostru şi Dumnezeul tatălui vostru v-a dat comoară în sacii voştri; eu am avut banii voştri. Şi l-a adus pe Simeon la ei.
24 The steward took them inside Joseph's house, gave them water to wash their feet, and supplied food for their donkeys.
Şi bărbatul a adus bărbaţii în casa lui Iosif şi le-a dat apă şi ei şi-au spălat picioarele; iar el a dat măgarilor lor nutreţ.
25 They got their gifts ready for when Joseph would come at noon, because they had found out that they were going to eat there.
Şi au pregătit darul înainte să vină Iosif la amiază, pentru că au auzit că vor mânca pâine acolo.
26 When Joseph arrived at the house they gave him the gifts they had brought for him, and bowed low to the ground before him.
Şi după ce Iosif a venit acasă, i-au adus darul, care era în mâna lor, în casă şi i s-au prosternat până la pământ.
27 He asked how they were, and then he asked, “How is your elderly father doing that you spoke of? Is he still alive?”
Iar el i-a întrebat despre bunăstarea lor şi a spus: Este bine tatăl vostru, bătrânul despre care voi aţi vorbit? Mai trăieşte?
28 “Yes, your servant our father is still alive, and is well,” they replied and bowed low in respect.
Iar ei au răspuns: Servitorul tău, tatăl nostru, este sănătos, încă trăieşte. Şi ei şi-au aplecat capetele şi s-au prosternat.
29 Then Joseph looked over at his brother Benjamin, the son of his own mother. “Is this your youngest brother that you told me about?” he asked. “God be gracious to you, my son,” he said.
Iar el şi-a ridicat ochii şi a văzut pe fratele său Beniamin, fiul mamei sale, şi a spus: Este acesta fratele vostru mai tânăr, despre care mi-aţi vorbit? Şi a spus: Dumnezeu să aibă har față de tine, fiule.
30 Joseph had to run out quickly because he was becoming so emotional at seeing his brother. He looked for a place to cry, and went to his room to weep there.
Şi Iosif s-a grăbit, pentru că adâncurile lui fremătau pentru fratele său; şi a căutat un loc unde să plângă; şi a intrat în camera sa şi a plâns acolo.
31 Then he washed his face, got his emotions under control, and went back out. “Serve the food,” he ordered.
Şi el şi-a spălat faţa şi a ieşit şi s-a stăpânit şi a spus: Puneţi pâine.
32 Joseph was served at a table by himself, and his brothers were served at a separate table. The Egyptians were also served at another table, because Egyptians cannot eat with Hebrews because they find this repulsive.
Şi au pus pentru el deoparte şi pentru ei deoparte şi pentru egiptenii care mâncau cu el deoparte, pentru că egiptenii nu pot mânca pâine cu evreii, pentru că aceasta este o urâciune pentru egipteni.
33 The brothers had been seated in front of him in order by age, from the firstborn, the oldest, down to the youngest, and they looked at each other in complete surprise.
Şi au şezut înaintea lui, întâiul născut conform cu dreptul său de întâi născut şi cel mai tânăr conform tinereţii sale; şi bărbaţii se minunau unul către altul.
34 The food was served to them from Joseph's table, and Benjamin received five times as much as anyone else. So they ate and drank plenty with him.
Şi a luat şi le-a trimis daruri de mâncare din cele dinaintea lui; iar darul de mâncare al lui Beniamin era de cinci ori mai mult decât al oricăruia dintre ei. Şi au băut şi s-au bucurat împreună cu el.
