Lamentations 5
1 Remember, O Lord, what is come upon us: consider and behold our reproach.
Amintește-ți, DOAMNE, ce a venit peste noi; ia aminte și privește ocara noastră.
2 Our inheritance is turned to aliens: our houses to strangers.
Moștenirea noastră s-a întors la străini, casele noastre la necunoscuți.
3 We are become orphans without a father: our mothers are as widows.
Noi suntem orfani și fără tată, mamele noastre sunt ca văduvele.
4 We have drunk our water for money: we have bought our wood.
Noi am băut apa noastră pe bani; lemnul nostru ne este vândut nouă.
5 We were dragged by the necks, we were weary and no rest was given us.
Gâturile noastre sunt sub persecuție; muncim și nu avem odihnă.
6 We have given our hand to Egypt, and to the Assyrians, that we might be satisfied with bread.
Am dat mâna cu egiptenii și cu asirienii, ca să ne săturăm cu pâine.
7 Our fathers have sinned, and are not: and we have borne their iniquities.
Părinții noștri au păcătuit și nu mai sunt, iar noi am purtat nelegiuirile lor.
8 Servants have ruled over us: there was none to redeem us out of their hand.
Servitori au condus peste noi, nu este nimeni care să ne elibereze din mâna lor.
9 We fetched our bread at the peril of our lives, because of the sword in the desert.
Ne câștigăm pâinea cu riscul vieților noastre din cauza sabiei pustiei.
10 Our skin was burnt as an oven, by reason of the violence of the famine.
Pielea noastră era neagră ca un cuptor din cauza foametei teribile.
11 They oppressed the women in Sion, and the virgins in the cities of Juda.
Ei au necinstit femeile în Sion și pe fecioarele din cetățile lui Iuda.
12 The princes were hanged up by their hand: they did not respect the persons of the ancient.
Prinți sunt spânzurați prin mâna lor; fețele bătrânilor nu au fost onorate.
13 They abused the young men indecently: and the children fell under the wood.
Ei au luat pe tineri să macine și copiii au căzut sub lemne.
14 The ancients have ceased from the gates: the young men from the choir of the singers.
Bătrânii au încetat [să mai fie] la poartă, tinerii la muzica lor.
15 The joy of our heart is ceased, our dancing is turned into mourning.
Bucuria inimii noastre a încetat; dansul nostru este întors în jale.
16 The crown is fallen from our head woe to us, because we have sinned.
Coroana a căzut de pe capul nostru; vai de noi, pentru că am păcătuit!
17 Therefore is our heart sorrowful, therefore are our eyes become dim,
Fiindcă inima noastră [este] leșinată; pentru aceste lucruri ochii noștri sunt întunecați.
18 For mount Sion, because it is destroyed, foxes have walked upon it.
Din cauza muntelui Sionului, care este pustiit, vulpile se plimbă pe el.
19 But thou, O Lord, shalt remain for ever, thy throne from generation to generation.
Tu, DOAMNE, rămâi pentru totdeauna; tronul tău din generație în generație.
20 Why wilt thou forget us for ever? why wilt thou forsake us for a long time?
Pentru ce ne uiți pentru totdeauna și ne părăsești atât de mult timp?
21 Convert us, O Lord, to thee, and we shall be converted: renew our days, as from the beginning.
Întoarce-ne la tine, DOAMNE și ne vom întoarce; înnoiește-ne zilele ca în vechime.
22 But thou hast utterly rejected us, thou art exceedingly angry against us.
Dar tu ne-ai respins pe deplin, te-ai înfuriat tare împotriva noastră.
