Job 30
1 But now the younger in time scorn me, whose fathers I would not have set with the dogs of my flock:
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 The strength of whose hands was to me as nothing, and they were thought unworthy of life itself.
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 Barren with want and hunger, who gnawed in the wilderness, disfigured with calamity and misery.
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 And they ate grass, and barks of trees, and the root of junipers was their food.
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 Who snatched up these things out of the valleys, and when they had found any of them, they ran to them with a cry.
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 They dwelt in the desert places of torrents, and in caves of earth, or upon the gravel.
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 They pleased themselves among these kind of things, and counted it delightful to be under the briers.
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 The children of foolish and base men, and not appearing at all upon the earth.
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 Now I am turned into their song, and am become their byword.
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 They abhor me, and flee far from me, and are not afraid to spit in my face.
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 For he hath opened his quiver, and hath afflicted me, and hath put a bridle into my mouth.
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 At the right hand of my rising, my calamities forthwith arose: they have overthrown my feet, and have overwhelmed me with their paths as with waves.
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 They have destroyed my ways, they have lain in wait against me, and they have prevailed, and there was none to help.
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 They have rushed in upon me, as when a wall is broken, and a gate opened, and have rolled themselves down to my miseries.
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 I am brought to nothing: as a wind thou hast taken away my desire: and my prosperity hath passed away like a cloud.
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 And now my soul fadeth within myself, and the days of affliction possess me.
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 In the night my bone is pierced with sorrows: and they that feed upon me, do not sleep.
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 With the multitude of them my garment is consumed, and they have girded me about, as with the collar of my coat.
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 I am compared to dirt, and am likened to embers and ashes.
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 I cry to thee, and thou hearest me not: I stand up, and thou dost not regard me.
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 Thou art changed to be cruel toward me, and in the hardness of thy hand thou art against me.
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 Thou hast lifted me up, and set me as it were upon the wind, and thou hast mightily dashed me.
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 I know that thou wilt deliver me to death, where a house is appointed for every one that liveth.
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 But yet thou stretchest not forth thy hand to their consumption: and if they shall fall down thou wilt save.
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 I wept heretofore for him that was afflicted, and my soul had compassion on the poor.
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 I expected good things, and evils are come upon me: I waited for light, and darkness broke out.
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 My inner parts have boiled without any rest, the days of affliction have prevented me.
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 I went mourning without indignation; I rose up, and cried in the crowd.
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 I was the brother of dragons, and companion of ostriches.
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 My skin is become black upon me, and my bones are dried up with heat.
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 My harp is turned to mourning, and my organ into the voice of those that weep.
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
