Job 3
1 After this Job opened his mouth, and cursed his day,
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 And he said:
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Let the day perish wherein I was born, and the night in which it was said: A man child is conceived.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Let that day be turned into darkness, let not God regard it from above, and let not the light shine upon it.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Let darkness, and the shadow of death cover it, let a mist overspread it, and let it be wrapped up in bitterness.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Let a darksome whirlwind seize upon that night, let it not be counted in the days of the year, nor numbered in the months.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Let that night be solitary, and not worthy of praise.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Let them curse it who curse the day. who are ready to raise up a leviathan:
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Let the stars be darkened with the mist thereof: let it expect light and not see it, nor the rising of the dawning of the day:
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Because it shut not up the doors of the womb that bore me, nor took away evils from my eyes.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Why did I not die in the womb, why did I not perish when I came out of the belly?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Why received upon the knees? why suckled at the breasts?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 For now I should have been asleep and still, and should have rest in my sleep.
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 With kings and consuls of the earth, who build themselves solitudes:
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Or with princes, that possess gold, and All their houses with silver:
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Or as a hidden untimely birth I should not be, or as they that being conceived have not seen the light.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 There the wicked cease from tumult, and there the wearied in strength are at rest.
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 And they sometime bound together without disquiet, have not heard the voice of the oppressor.
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 The small and great are there, and the servant is free from his master.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Why is light given to him that is in misery, and life to them that are in bitterness of soul?
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 That look for death, and it cometh not, as they that dig for a treasure:
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 And they rejoice exceedingly when they have found the grave.
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 To a man whose way is hidden, and God hath surrounded him with darkness?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Before I eat I sigh: and as overflowing waters, so is my roaring:
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 For the fear which I feared hath come upon me: and that which I was afraid of, hath befallen me.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Have I not dissembled? have I not kept silence? have I not been quiet? and indignation is come upon me.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
